Teatru-document în premieră absolută: ”Ziua cea mare” de Daniela Șontică după ”Însemnări din Războiul României Mari” de dr. Vasile Bianu – articol de Costin Tuchilă

250
Ziua cea mare de Daniela Sontica teatru radiofonic

tnr-logoLa Teatrul Național Radiofonic, în cadrul proiectului ”Scriitori români interbelici și Marea Unire”, proiect cultural finanțat de Guvernul României prin Ministerul Culturii și Identității Naționale

Vă invităm să ascultați în premieră absolută duminică, 2 decembrie 2018, la ora 14.00, la Radio România Cultural, spectacolul de teatru-document ”Ziua cea mare”, scenariu radiofonic de Daniela Șontică după ”Însemnări din Războiul României Mari” de dr. Vasile Bianu, în regia lui Attila Vizauer, cu Florin Zamfirescu în rolul dr. Vasile Bianu. În distribuție: Gelu Nițu, Mircea Rusu, Dan Condurache, Liliana Pană, Mircea Constantinescu, Mihai Niculescu, Paul Chiribuță, Gavril Pătru, Mihai Dinvale, Ștefan Velniciuc, Cristian Iacob, Alexandru Georgescu, Nicolae Călugărița, Liviu Lucaci, Marius Călugărița, Angel Popescu, Cristian Simion, Dan Bobe, Octavia Dicu, George Grigore, Costas Mincu, Matei Constantin și copiii Ana-Delia Stănescu și Silviu Stănescu. Muzica originală și regia muzicală: Stelică Muscalu. Redactor: Costin Tuchilă. Regia de studio: Janina Tudor. Regia de montaj: Radu Verdeș. Regia tehnică: Andrei Miricescu și Mădălin Cristescu. Prezintă: Costin Tuchilă.

Dr. Vasile Bianu
Dr. Vasile Bianu

Scenariul Danielei Șontică readuce în actualitate o lucrare de memorialistică de primă însemnătate despre perioada 1916–1922, care este totodată o carte rară. În cele două ample volume apărute în 1926 la Institutul de Arte Grafice ”Ardealul” din Cluj, informația, din experiența directă a autorului sau preluată din documente și din presa vremii, cu detalii pe care cu greu le-am mai găsi astăzi, îi conferă nu numai autenticitate și valoare documentară, ci și caracterul de frescă a epocii în discuție.

Născut în 30 septembrie 1858, la Aiud, Vasile Bianu fusese la începutul carierei sale medic de plasă în judeţul Bacău (între 1881 și1882), apoi medic la spitalul rural Slatina din judeţul Suceava (1882–1888), la Spitalul din Galaţi şi la Spitalul Horezu-Vâlcea (1888–1891). Îl regăsim timp de aproape trei decenii ca medic primar la Spitalul ”Ion C. Brătianu” din Buzău (1892–1920), fiind totodată, şi medic-maior în rezervă, în evidenţele Regimentului 8 Infanterie Buzău. Renumit chirurg, a desfăşurat în acelaşi timp şi o laborioasă activitate culturală şi publicistică în revistele medicale ale vremii. Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din România, a fost laureat al Academiei Române, cu Premiul „Năsturel-Herescu” (1911) pentru lucrarea ”Dicționarul sănătății sau Doctorul de casă” (1910; ediția a II-a, 1941). A murit la Cluj în 1927.

Dr Vasile_Bianu Însemnări_din_răsboiul_României_Mari._Volumul_1_-_Dela_mobilizare_până_la_Pacea_din_BucureștiDupă peste patru decenii petrecute în Regat, Vasile Bianu s-a retras în ultimii ani ai vieții la Cluj, unde a început redactarea ”Însemnărilor din Războiul României Mari” (la care participase încă din prima zi a războiului ca medic-colonel al Spitalului de Etapă nr. 3 al Corpului 3 Armată). Cele două volume cuprind fapte trăite de autor, aflate de la martori oculari sau culese din presa vremii, dar și prețioase documente de arhivă, începând cu ziua mobilizării, 27 august 1916, până la Pacea de la Bucureşti din 7 mai 1918, în primul volum, care reprezintă, după cum menționează autorul, „calvarul neamului românesc”. În cel de-al doilea, ”apoteoza neamului românesc”, sunt notate și comentate evenimentele de la Pacea de la București până la Încoronarea Regelui tuturor Românilor la Alba Iulia, la 15 octombrie 1922. (1)

Dramatizarea Danielei Șontică, Ziua cea mare”, scenariu de teatru-document cuprinde, într-o atrăgătoare și emoționantă scriitură, momentul 1 Decembrie 1918, la București și Alba Iulia, desprins din paginile memorialistului Vasile Bianu. Pe lângă personajele principale, autorul ”Însemnărilor” și Regele Ferdinand, veți regăsi în acest spectacol o parte dintre principalii ”artizani” ai Marii Uniri.

Daniela Șontică
Daniela Șontică

„Am dorit să dramatizez însemnările doctorului Vasile Bianu din admiraţie pentru uriaşa lui preocupare de a nota cu fidelitate faptele trăite de toţi românii într-o perioadă foarte importantă pentru noi toţi, aceea a făuririi României Mari, clădită prin jertfele din război şi prin acţiunile politice. Mai admir la el compasiunea şi implicarea în evenimentele narate. În acelaşi timp, mi-am dat seama că este una dintre cărţile cele mai edificatoare pe tema amintită, fiind o lecţie de istorie agreabil povestită.

Scenariul meu, Ziua cea mare, realizat după Însemnări din Războiul României Mari, surprinde exuberanța bucureștenilor care au aflat vestea Unirii, dar care în același timp trăiesc bucuria întoarcerii suveranilor din exilul de la Iași. În paralel, prin efecte artistice specifice, este redată și nestăvilita fericire ce a cuprins mulțimea de peste 100.000 de oameni adunați la Alba Iulia pentru a cere Unirea Transilvaniei cu Țara. Apar în însemnările memorialistului Vasile Bianu și în scenariul meu și atmosfera zilei de 13 decembrie 1918, când delegația de la Alba Iulia a ajuns la București aducând documentul atât de așteptat, Rezoluția Adunării Naționale de la Alba Iulia, care consfințea Unirea Transilvaniei cu vechiul Regat, și cea a zilelor următoare, cu personaje și detalii istorice extrem de prețioase, transfigurate cu mijloacele proprii teatrului la microfon.” – Daniela Şontică.

________

(1) Cartea este dedicată ”viteazului soldat necunoscut”: „Ţie, bravule între bravi; ţie, simbolul virtuţii fără seamăn a celor care şi-au dat viaţa pentru Patrie şi Tron; ţie, reprezentantul gloriei romane, care prin sublima ta jertfă ai făurit România Mare; ţie îţi închin această carte în semn de recunoştinţă şi pios omagiu”.

 

Fragmente din scenariul ”Ziua cea mare” de Daniela Șontică

”[…] Dr. Vasile Bianu: Manifestaţiile din faţa Palatului nu mai conteneau. Mai târziu a ajuns la public vestea pe care M. S. Regele a adus-o la cunoştinţa participanţilor la masă, că la Alba Iulia s-a procla­mat în cursul zilei Unirea Transilvaniei cu România. Această veste a produs în mulţime o bucurie fără seamăn. Mulţimea nu mai contenea cu uralele şi entuziasmul. M. S. Regele a ţinut la acel mare banchet un discurs:

Regele Ferdinand: După zilele negre de restrişte, după luni de grele încercări, a răsărit soarele asupra zilei de bucurie, când putem culege roadele încrederii noastre în noi înşine şi în trăini­cia neamului nostru. Ceea ce strămoşii au visat, ideea pentru care generaţiile trecute au suferit şi au lucrat, idealul pentru care toată suflarea românească a nădăjduit, iar ostaşii noştri şi-au vărsat sângele, azi a devenit un fapt îndeplinit. Azi, Mama România poate strânge pe toţi copiii iarăşi la sânul ei. Basarabia şi Bucovina, cele două fiice răpite, s-au întors una după alta la casa părintească; iar Ardealul, frumosul leagăn al poporului român, de unde au des­călecat întâii voevozi ai Ţărilor Româneşti, a votat azi la Alba Iulia Unirea cu Regatul Român. Salutându-i pe solii care ne-au adus din partea fraţilor lor aceste bune veşti, să-mi fie îngăduit să aduc prinosul Meu de adâncă şi neperitoare recunoştinţă poporului Meu şi tuturor bărbaţilor cu iubire de neam, care în patriotismul lor cald, cu sfatul lor chibzuit, cu voinţa nestrămutată, m-au ajutat pe mine şi pe Ţară să putem înfăptui visul nostru secular. Să unim deci sufletele noastre, să unim toate puterile noastre, închinând toate energiile binelui obştesc, ca să putem face faţă unui viitor strălucit, care se des­chide înaintea privirilor noastre, întemeiat pe baze sănătoase şi democratice. Binecuvântarea generaţiilor viitoare va fi răsplata noastră neperitoare. Şi acum, în această zi măreaţă, să unim gla­surile noastre şi să strigăm din adâncul sufletului: Trăiască scumpa noastră Românie, întregită şi de-a pururea nedespărţită!  […]  

Dr. Vasile Bianu: 3 Decembrie 1918. Am găsit la dr. Ioan Bordea nişte însemnări vrednice de a fi citite, referitoare la măreţele fapte petrecute la Alba Iulia pe 1 decembrie.

Vânt, viscol.

Dr. Ioan Bordea: Viscolea puternic şi se părea că şi natura îi ajuta pe unguri. Aceştia, disperaţi, pe toate căile şi prin toate mijloacele, lucraseră şi luptaseră ca Unirea să nu fie rezultatul dorinţei şi voinţei tuturor românilor. Au recurs la căi odioase: au răs­pândit pamflete prin toate colţurile locuite de români, au dus propagandă prin viu grai prin trenuri şi localuri publice cu aju­torul tuturor organelor administrative, în contra Unirii. Au încercat de a corupe cu bani conştiinţele, cheltuind peste 30 de milioane de coroane, pentru ca cel puţin un glas de român să meargă la marea serbare şi să strige că este împotriva Unirii Transilvaniei cu România. Dar n-au izbutit, iar a doua zi după unire ziarele ungureşti au fost nevoite să scrie cu multă amărăciune:«Până şi socialiştii români ne-au părăsit!» Cu tot timpul rău şi cu toate greutăţile drumului, valuri-valuri de români din toate colţurile Ardealului, ale Maramure­şului şi ale Crişanei să îndreptau spre Alba Iulia. Până şi chinuiţii bănăţeni, cu toate greutăţile făcute de armata aşa-zişilor noştri preteni sârbi, s-au strecurat cum au putut şi au venit şi ei în număr destul de mare. Chiar şi românii din satele de dincolo de Tisa au venit să ia parte la această mare sărbătoare a neamului și să ceară cu stăruinţă unirea satelor lor cu Patria-Mamă. O mulţime imensă a năpădit cetatea istorică. Peste o sută de mii de români au venit încă de vineri în haine de sărbătoare: bătrâni cu pletele cărunte, vărsând lacrimi de bucurie şi preamărind pe Domnul că i-a învrednicit să trăiască această zi; bărbaţi în floarea vârstei; flăcăi plini de viaţă; fete mândre în costume naţionale, călăreţi plini de foc soseau să consfinţească pentru vecie marele act istoric al Unirii tuturor Românilor.

Duminecă dimineaţa, Alba-Iulia avea un aspect măreţ.

Scurtă trecere muzicală. Pe sub text, foarte încet, varianta orchestrală a imnului „Deșteaptă-te, rămâne!”

Dr. Ioan Bordea: Ză­pada acoperise pământul şi ceva deosebit plutea în aer. Pe la orele 7 dimineaţa, în marea piaţă a oraşului, a început defilarea în perfectă ordine, defilarea şirurilor nesfâr­şite de români din toate părţile. Îmbrăcaţi toţi în costum naţio­nal, împodobiţi cu cocarde şi panglici tricolore, cu steaguri şi steguleţe, în rânduri de câte patru şi în grupuri de câte 150-200, cântând Deşteaptă-te, române!, Pe-al nostru steag e scris Unire, La arme! şi alte cântece naţionale. Defilau pe dinaintea localului în care erau adăpostiţi membrii marelui Consiliu naţional. Femei tinere şi fete, îmbrăcate în frumoasele şi variatele costume naţio­nale, cu drapelul în frunte, defilau în grupuri cântând ca priveghetorile duioasele şi înălţătoarele versuri ale neuitatului poet ardelean Şt. O. Iosif. În acest timp, în cele două biserici româneşti s-a oficiat ser­viciul  religios. În vechiul lăcaş al bisericii ortodoxe, părintele-episcop Ioan Papp al Aradului, ajutat de vestitul cor al d-lui I. Popovici, aducea laude lui Dumnezeu că, după atâta amar şi jale, ne-a în­vrednicit să ajungem aceste clipe fericite. Sala întreagă s-a cutremurat de strigăte.

Voci: Trăiască Ro­mânia Mare! Trăiască Regele Ferdinand! Trăiască Puterile alia­te! Trăiască Brătianu!

Dr. Ioan Bordea: Ochii tuturor erau înrouraţi de lacrimi. Entuziasmul se transformase în delir şi asistenţa părea că nu-şi mai da seama pe ce lume trăia; se părea că nu numai fiinţele ome­neşti din sală, dar chiar şi pereţii sălii, drapelele şi în­treaga cetate cereau cu nesfârşită putere unirea cu România. Am avut senzaţia că întreaga sală era străbătută de un huruit puternic, zgomotul asurzitor produs de ultimele lanţuri care mai ţineau încătuşată o parte a neamului nostru.” […]

Fragmente din spectacol:

Florin Zamfirescu (dr. Vasile Bianu), Secretarul primăriei (Gavril Pătru)

 

Florin Zamfirescu (dr. Vasile Bianu), Mircea Constantinescu (dr. Ioan Bordea)

Daniela Șontică despre colaborarea cu Teatrul Național Radiofonic

 

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă

Pagina de facebook a spectacolului, cu fotografii și imagini video de la repetiții și înregistrari:

https://www.facebook.com/Ziua-cea-mare-Daniela-%C8%98ontic%C4%83-770316586642269/?modal=admin_todo_tour 

Vezi și: ”Ionel Brătianu: Dreptul la unire al poporului român, un instinct național”
de Daniela Șontică, în revista culturală ”Leviathan”, nr. 1, octombrie – decembrie 2018, p. 21–28  

Comentați via Facebook

1 COMENTARIU

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.