6. Scena șase…
Și a mai trecut o ediție. Timpul pentru Babel s-a terminat, dar timpul cuvintelor despre Babel a rămas…
Viaţa în teatru, gândim la capăt de timp, este mult mai interesantă şi mai intensă pentru că e mai concentrată. Actul de a reduce spaţiul şi a comprima timpul conduce la această esenţializare. Și da, cam complicat spus, teatrul te pregăteşte pentru eternitate. O spune Andrei Șerban… Când ieşim la sfârşitul unui spectacol din Teatru misiunea noastră ar trebui să se schimbe, nu mai este aceeaşi cu care am intrat sau din viaţa de zi cu zi. Accesul pe care îl avem întâlnindu-i pe marii dramaturgi e la un alt nivel de existenţă. La capătul zilei, faptul că asta ne ridică puţin şi că putem pluti pentru o secundă sau două, asta e mai important ca orice.
Gânduri de final… Shakespeare, Sonetul 15…
Când mă gândesc că tot ceea ce creşte
Doar scurtă vreme-şi apără tăria
C-această scenă teatrul îl iubeşte,
Dar stelele în taină fac regia.
Când văd că omul creşte ca o floare
De-acelaşi cer slujit sau stânjenit
Apoi îi curge seva hrănitoare
Şi măreţia-şi pierde negreşit.
Atunci, nepermanenţa vieţuirii
Mi-arată că eşti tânăr şi în fapte,
Iar timpu-aduce degradarea firii
Şi tinereţea ţi-o scufundă-n noapte.
De dragul tău, toţi Timpul îl hulesc,
Că îţi ia tot, dar eu te altoiesc.
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
