
O sală mică, dar cochetă și funcțional aranjată în incinta Casei Meșteșugarilor din Satu Mare. Aici își desfășoară de mai mulți ani activitatea destinată copiilor prin spectacole, ateliere sau alte genuri de întâlniri formative trupa de animație „Brighella”. Este un teatru de expresie maghiară instituționalizat astăzi, respectat pentru integrarea în viața culturală a orașului, cunoscut și premiat în Europa, iubit de copii, după cum am putut să-mi dau seama în mijlocul lor la premiera cu Mateiaș gâscarul de la sfârșitul lui martie 2023. Teatrul care împlinește de-acum două decenii de existență este continuatorul unei trupe particulare înființate în 1998 de Rebel Erzsébet. Domnia sa a „moștenit” și a transmis până la cei de astăzi un veritabil crez care însumează iubire de teatru, de copii, de rigoare artistică și fantezie poductivă, de bună conduită profesională, primit de la aceea care i-a fost mentor, minunata și neuitata artistă Kovács Ildikó, de ale cărei spectacole și har profesional am avut și eu privilegiul nu o dată să mă bucur și la Cluj-Napoca și în alte orașe unde a lucrat sau a fost invitată la festivaluri de gen.
Mateiaș gâscarul, poem narativ de Fazekas Miháli, din repertoriul clasic al literaturii maghiare, poveste tradusă în volume și jucată însă pe multe alte meridiane, în lectura regizorală a lui Nagy Regina, bazată pe adaptarea semnată Schwajda Gyórgy, dezvoltă conflictul de sorginte socială, concentrat aici ca o vibrantă lecție despre epoca feudală, drept o puternică reverberație în plan moral, universal omenesc. Într-un spectacol cu rafinată țesătură din care izvorăsc principii de urmat în viață, de modelare spirituală, un bun suport este chiar textul, plin de umor, bogat în jocuri de cuvinte pe înțelesul copiilor (ceea ce mi s-a explicat), fapt evident, de altfel, prin ecoul lui pe parcursul reprezentației. Eroul piesei, Matias – Matyi, este un băiețel care duce un trai modest împreună cu mama lui și se cam lasă îndemnat la treburi de ea, ca să nu zicem că este de-a dreptul leneș, dar are o minte ageră și un bun spirit întreprinzător. Iată de ce îl va duce pe cel mai drag gâscan la târg sperând ca, datorită cântului păsării, să facă bani și să scape de sărăcie. Gâscanul devine un confident al personajului, dar și un alter ego al acestuia, însuflându-i curajul de fi el însuși, de a-și reclama drepturile (cu o îndârjire și o perseverență care ne amintește de cocoșul din Punguța cu doi bani a lui Creangă) și, mai ales de a-și impune demnitatea în fața boierului satului, Döbrögi, însoțit la târg și de primar. Înfuriat că Matyi i-a spus direct în față adevărul despre asuprirea celor nevoiași, boierul îl umilește și îi aplică 25 de lovituri de bâtă. Cu ajutorul prietenului său, Gâscanul, care în spectacol nu este nici marionetă, nici nu apare ca un păpușar mânuitor, ci este încarnat de o actriță înveșmântată cu un simpatic costum de… gâscan ce lasă chipul să-i exprime gama bogată de trăiri, Matyi va reuși să se răzbune și să-i plătească întreit bătaia pe care i-a dat-o bogătașul, așa cum îi strigase verde în față. Reușind să înfrângă vigilența bogătanului pe care nu îl prea dădea deșteptăciunea afară din casă, mai întâi travestit ca arhitect și ca doctor, apoi sub propria lui înfățișare, mereu secondat de Gâscan și de… spectatori, Matyi devine tot mai curajos, mai demn în raport cu boierul ce se dovedește nu doar rău, dar și laș, fricos. Cu o animație variată care combină marionete de corp, jocul cu masca și cu obiecte, unitară grație măiestriei păpușarilor care își caracterizează convingător personajele, căutând nu o dată complicitatea sau înțelegerea micilor spectatori chemați astfel să separe cele bune de cele rele (Bandura Tibor, Kófity Annamária, Nagy Tamás – în rolurile umane), spectacolul are un ritm alert, bine și plăcut susținut muzical (compozitor Agoston Bela), cu rapide schimbări ale spațiului de joc, peripețiile desfășurându-se alternativ în rama de teatru de bâlci și pe tot restul scenei (scenografie și marionete – Bandura Emese). Pentru ca deopotrivă, la o intensitate și o virtuozitate cum rar am văzut, el să coboare în momente de culme emoțională printre micii spectatori care îl ajută efectiv pe protagonist la pedepsirea răutății și nedreptății. Inima acestui adevărat iureș interactiv, care a animat la modul superb copiii, care ne-a încântat pe noi, oaspeții din rândul criticilor de teatru (aflați în oraș pentru Showcase-ul Teatrului de Nord), și care a fost urmărit aproape „cu sufletul la gură” de însăși regizoarea care trăia la maximum emoția primei întâlniri a spectacolului său cu publicul, instalată în rândul din față, este personajul Gâscanul, adică actrița Nagy Anikó. Purtând, cum spuneam, costumul care o identifică cu personajul, ea îi aduce pe copii în poveste, le împarte obiecte „magice”, cum ar fi pălării sau baghete, într-un dialog deschis, cu pilduitor curaj asumat și bine strunit de ea cu o abilitate a comunicării pe care ți-o dă nu doar experiența scenei, ci care se hrănește, desigur, și din generoase imponderabile ale firii. Am apreciat deopotrivă dezinvoltura… disciplinată a micilor spectatori, obișnuința lor evidentă cu astfel de spectacole interactive la temperatură ridicată. Aflăm de la organizatori că trebuie să vedem aici roadele unui program educațional gândit de ei, eșalonat pe vârste, așa încât existând chiar și spectacole pentru copii sub un an, la cinci-șase ani copiii sunt de-acum spectatori bine… pregătiți. După reprezentație, gazdele noastre ospitaliere ne-au vorbit despre acesta și ne-au împărtășit și alte gânduri legate de munca dăruită a tinerei, dar perfomantei lor trupe. Prelungind astfel încântarea prilejuită preț de aproape un ceas în intimitatea sălii de spectacolul clădit cu o riguroasă simplitate clasică, îngemănată cu delicată și atașantă sensibilitate.