Un an de la moartea regizorului Vasile Manta

143
regizorul-vasile-manta un an de la moarte

Astăzi, 15 martie 2019 s-a împlinit un an de la trecerea în neființă a regizorului Vasile Manta, personalitate complexă, nume de referință al Radioului românesc. O serie amplă de montări radiofonice – o întreagă fonotecă – poartă semnătura sa în calitate de regizor artistic, regizor tehnic, interpret, realizator de emisiuni.

Născut în 31 decembrie 1949 la București, Vasile Manta a  păşit în Radio la vârsta de 9 ani printr-o întâmplare care a avut rol esenţial în viaţa lui. A devenit în scurt timp colaborator al emisiunilor pentru copii și tineret, fiind lider al grupei de copii în care se regăseau actori și regizori de mai târziu (Eugen Cristea, Gelu Colceag, Jeanine Stavaracheș.a.). ”Timbrul vocii mele semăna cu cel al Silviei Chicoş, pe care am cunoscut-o, am stat alături de ea, am învăţat multe lucruri pentru că era o actriţă cu totul şi cu totul remarcabilă pentru roluri de copii”, mărturisește Vasile Manta într-un interviu realizat de Pușa Roth. Vocea sa ajunsese binecunoscută mulților ascultători al acestor încântătoare emisiuni.

Vasile Manta

În calitate de interpret, a fost prezent în peste 2000 de emisiuni, cum ar fi: Teatru la microfon pentru copii, Teatru pentru adulţi, Roza vânturilor, Clubul Voioşiei, Vreau să ştiu, Radio Prichindel, Poştaşul Tic-Pitic, Înşir-te mărgărite, 101 legende româneşti, Prietenii lui do-re-mi, Radio Voinicel etc. Aceste emisiuni sunt şi astăzi păstrate în fonoteca radioului. Iată doar câteva roluri: ”Micul prinţ” de Saint-Exupery (premiul special al Redacţiei culturale a RTV, 1962), Vişinel din ”Aventurile lui Cippolino”, muzical de Titi Acs după Giani Rodari, Prichindel din serialul pentru copii ”Aventurile lui Prichindel”, muzical de Călin Gruia şi Livio Bellegante, Mamilius, fiul regelui, din ”Poveste de iarnă” de W. Shakespeare, Ilieş, fiul lui Tomşa, din ”Despot Vodă” de Vasile Alecsandri, copilul din ”Wilhelm Tell” de Fr. Schiller, cu Septimiu Sever în rolul principal. În perioada 1963–1967, în paralel cu rolurile din radio, a fost selecţionat de regizorii Lucian Pintilie şi Ion Cojar pentru a juca diverse roluri pe scenele bucureştene. Astfel, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, sala Comedia, a jucat rolul Luca Lacrimă din piesa ”Domnişoara Nastasia” de G.-M. Zamfirescu, în regia lui Ion Cojar, iar pe scena Teatrului ”Bulandra” din Bucureşti, a interpretat rolul principal – copilul Johnny, din piesa ”Inima mea este pe înălţimi” de William Saroyan, în regia lui Lucian Pintilie. Această piesă a fost înregistrată şi în studiourile radioului (1965) şi există în Fonoteca de Aur a Teatrului Național Radiofonic. De asemenea, tot la Teatrul ”Bulandra”, a jucat rolul Ptolomeu în piesa ”Cezar şi Cleopatra” de G. B. Shaw, iar la Teatrul Naţional, rolul elevului din piesa ”Examenul” de Ian Gawlik, în regia lui Cristian Munteanu. Pe toată perioada liceului şi facultăţii, a colaborat permanent cu radioul.

În anul 1981, a fost angajat permanent, în urma unui concurs, în redacţia Teatru a RTV, ca regizor tehnic, apoi realizator responsabil. A colaborat cu personalități ale teatrului românesc, ale teatrului radiofonic, compozitori, regizori muzicali de prestigiu: Mihai Zirra, Paul Stratilat, Constantin Moruzan, Elena Negreanu, Mihai Pascal, Val Moldoveanu, Cristian Munteanu, Titel Constantinescu, Ion Vova, Leonard Popovici, Eugen Todoran, Olimpia Arghir, Silviu Jicman, Domniţa Munteanu, Dan Puican, Grigore Gonţa, Mircea Marin, Adrian Lupu, Hary Eliad, Mircea Veroiu, Dinu Tănase, Alexa Visarion, David Esrig, Radu Penciulescu, Horea Popescu, Dan Nasta, Kincses Elemer, Felix Alexa, Sorana Coroamă, Zoe Anghel Stanca, Constantin Dinischiotu, Titi Acs, Paul Urmuzescu, Dumitru Capoianu, Lucian Ionescu, Timuş Alexandrescu, Romeo Chelaru, George Buican, Tatiana Andreicic, Livio Bellegante, Flavia Cosma, George Marcu şi mulţi alţii, realizând un număr uriaș (peste 3800) de piese radiofonice în toate genurile, emisiuni scenarizate, emisiuni de divertisment, multe dintre ele aflate în Fonoteca de Aur.

Vasile Manta teatru radiofonic

În anul 1991, în cadrul ”Zilelor Marconi”a primit premiul Uniunii Creatorilor de Emisiuni Radiofonice, pentru piesa Migrena” de Hanibal Stănciulescu. În anul 1994 a făcut parte din echipa de realizatori care a primit premiul UNITER pentru piesa Patima roşie” de Mihail Sorbul. Acelaşi premiu UNITER l-a mai primit pentru piesele ”Adam şi Eva” de Liviu Rebreanu, regia: Leonard Popovici  (1996), ”Un duel în ziua nunţii” de Cehov, în regia lui Alexa Visarion (2004), ”Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre” de Matei Vişniec, în regia lui Mihai Lungeanu (2010), ”D-ale carnavalului” de I. L. Caragiale, în regia lui Gavriil Pinte, ”Două nuvele” de Mihail Bulgakov: ”Ştergarul cu cocoş” şi ”Beregata de oţel”, în regia Dianei Mihailopol.

Vasile Manta era un adevărat maestru al teatrului cu unică dimensiune, găsind mereu idei, sugestii adecvate pentru spațiul sonor distinct, ceea ce conferă  culoare și farmec aparte acestei specii de teatru. Era totodată un excelent cunoscător al actorilor, al posibilităților proprii fiecăruia în fața microfonului, mereu cu indicații pertinente, așa încât trecerea sa la realizarea în calitate de regizor artistic a spectacolelor de teatru radiofonic a fost una firească. Absolvent al cursurilor universitare de regie artistică, doctor în teatru cu o teză despre ”Spaţialitatea universului sonor în teatrul lui Anton Pavlovici Cehov” (îndrumător: Alexa Visarion), Vasile Manta și-a continuat activitatea – care însumează cinci decenii – la Teatrul Național Radiofonic ca regizor artistic, în anii 2000, realizând totodată și coloana sonoră a montărilor. A lucrat cu aceeași dăruire și generozitate și după pensionare (2015), semnând în ultimii ani câteva superproducții ale TNR, între care amintim ”Salonul roșu” (2016) și ”Saloanele gotice” (2017), dramatizări de Pușa Roth după Strindberg (regia artistică), ”Quo Vadis”, dramatizare de Rodica Suciu Stroescu după romanul lui Henryk Sienkiewicz (regia tehnică), ”Surpriza dragostei” de Marivaux (regia artistică).

”Inima mea este pe înălțimi” de William Saroyan, regia: Lucian Pintilie 1965 – fragment. În rolul lui Johnny, Vasile Manta 

Vezi și: ”In memoriam Vasile Manta” de Pușa Roth, 15 martie 2018

Vasile Manta, referințe în Revista Culturală Leviathan

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.