Încă de la primele rânduri ale acestui Decupaj îndrăznesc să fac cititorilor mei o sinceră mărturisire, ca să-mi scutur pana de greutatea gândurilor care s-au strecurat de la un timp încoace în călimară, iar cerneala nu mă mai lasă să scriu cu o aceeași ușurință, negru pe alb, ce aș dori să scriu. Trebuie să recunosc că îmi este din ce în ce mai greu să decupez din noianul amintirilor, al întâmplărilor și al gândurilor care mă înconjoară, fapte ce merită să fie povestite, lucruri frumoase ce se doresc a prinde viață în rândurile scrise, povești de suflet care să-mi reamintească de vremuri bune, liniștite, de oameni și prieteni adevărați cu care petreceam clipe de neuitat. Momente frumoase au fost umbrite încet, încet de tot felul de schimbări, mai puțin frumoase, la care particip cu voia și fără voia mea, dar particip fără a putea schimba absolut nimic. Aflu pe toate căile posibile vești peste vești, care mai de care mai grave, impresionante, care mă împovărează. Doar gândurile mi le mai pot opri la marginea ferestrei sufletului meu, mereu deschisă pentru a afla ceva nou, și nu le las să zboare aiurea, în lung și-n lat, prin vârtejul întâmplărilor politice, sociale, geopolitice, petrecute în lumea în care trăiesc. Nici nu le las speriate, îngrijorate, să mă părăsească și să nu rămân singură. Le adun, le țin strâns în jurul meu, mă mai sfătuiesc cu ele, adun curaj ș-apoi încep a decupa dintre ele câte ceva frumos. Aleg un fir de speranță cu care țes tot ceea ce scriu aici, care mă încurajează și mă ferește de umbra rece, tăcută a singurătății. Vorbesc cu cei dragi scriind, decupând gânduri și amintiri frumoase din noianul celor care năvălesc zi de zi peste mine. Dar, uneori, parcă din dorința de a-mi tăia firul comunicării, năvălesc alte momente, întâmplări la care sunt martoră, lăsând tăcerea și nemulțumirea să pătrundă în mine și să mă domine. Dar nu reușește întotdeauna, din fericire…
Amintirile mă recheamă vesele, ocrotitor, în bucătăria mamei, în curtea casei de la țară, pe străzile copilăriei și mă invită la un joc nevinovat, curat, frumos. Mă alătur cu o mare bucurie ce izbucnește brusc în coșul inimii și mă joc cu ele. Mă las furată de toate aceste gânduri frumoase ori de câte ori scriu un nou Decupaj și mă bucur de fiecare dată când ajung să pun punctul final. Și o fac, recunosc, de câțiva ani încoace și îmi place! Căci mă întreb, cui nu-i place să fie din nou copil, să se joace nevinovat cu gândurile și visele sale, și să spere că ceea ce face este ceva frumos? Mie îmi place și asta mă ajută să mai țin pasul vieții și al neuitării.
De data aceasta amintirile mă invită la o reîntâlnire cu oamenii mei dragi, cu mama, cu tata, care de foarte mult timp nu mai sunt lângă mine, dar care au rămas mereu în gândurile mele. Când scriu aceste rânduri, mă aflu în sâmbăta dinaintea Rusaliilor, o mare sărbătoare creștină, când cerurile se deschid și toate dorințele se ridică la cer și se împlinesc. O atmosferă specială, binecuvântată îmi însoțește fiecare rând scris. Fiecare ramură de salcie sau de nuc ale căror frunze verzi stropite în biserică cu apa sfințită îmi umplu sufletul cu bucuria binecuvântării pe care o aduceam în casă odată cu ele, apoi le așezam, fie în pragul ușii, fie la marginea icoanelor din casă. Un ritual pe care l-am respectat și l-am păstrat de-a lungul anilor. Poate de aceea, acum, la mirosul frunzelor de nuc, al florilor de vâsc sau al crengilor pline cu flori de tei, gândurile mă copleșesc și mă lasă să-mi reamintesc toate acestea, și-mi dăruiesc ramuri noi, parfumate și binecuvântate. Dar nu numai de Rusalii ne dăruim flori, buchete minunate de flori dimpreună cu cele mai frumoase gânduri pentru cei cărora le dăruim. Un semn de iubire, de respect, de recunoștință, un semn de neuitare. Mama se bucura de fiecare dată când, de 21 mai, de ziua numelui ei, primea buchetul de lalele și de liliac. Le aștepta mereu și le primea de la tata, de la noi, copiii, nepoatele. Le îngrijea și cu ele își bucura zilele și sufletul, iar noi ne bucuram alături de ea… O bucurie comună care ne umplea sufletele cu frumos. Dar într-o zi eu nu i-am mai cumpărat, așa cum făceam de ziua sfinților Constantin și Elena, obișnuitul buchet cu lalele și liliac. Spre surprinderea mamei, am cumpărat de astă dată din piața Moghioroș, de la o țărancă bătrână, câteva flori culese din curtea ei, scânteioare, cârciumărese, ochiul-boului, gura-leului, toate frumos colorate. Nu erau multe, așa că i le-am cumpărat pe toate, spre marea ei bucurie. Numai că, la un moment dat, o aud cum mă întreabă cu un glas firav, obosit: „Maică, nu vrei să cumperi și legăturile astea două de mărar și pătrunjel, pe care le mai am, ca să pot pleca acasă, că sunt bune pentru sănătate și sunt proaspete, culese azi dimineață din curtea mea.” Desigur că le-am cumpărat, iar buchetul a devenit și mai mare și mai verde, și mai frumos și m-am bucurat ca am ajutat-o pe bătrână să plece mai repede acasă, dar m-am bucurat și pentru bucuria pe care i-o pregătisem mamei… pentru sănătatea ei. Știam că mama mai mânca frunze de pătrunjel atunci când avea că, deh, „este bun pentru tensiune”, îmi spunea. „Dar trebuie să fie mereu verde, proaspăt și bine spălat, de la țărani”, îmi mai spunea mama, așa că, de astă dată, făcusem cel mai frumos buchet pe care i l-am dăruit. „Ohoo – mi-a spus când l-a văzut– ce buchet frumos, cu sănătate și cu flori!” Și de atunci, ori de câte ori reveneam în București, mă duceam grăbită în piață să cumpăr de la țărani pătrunjel și mărar, și leuștean proaspăt, dar și crăițele, gura-leului, scânteioare, ochiul-boului, cârciumărese, toate culese din curtea gospodarilor… Un adevărat buchet cu sănătate. Chiar și Viorica, buna mea prietenă, a primit de câteva ori asemenea buchete… cu sănătate, și i-am explicat cu un zâmbet pe față despre ce este vorba. „Buchetul cu pătrunjel, mărar, leuștean și cu sănătate”, i-am spus Vioricăi și s-a bucurat și ea alături de Nicu, soțul ei, bucătar priceput, care a folosit cum trebuie toate cele aduse de mine, alături de florile din grădina țăranului din piață. Am participat alături de bunii mei prieteni la o masă delicioasă, cu salate pline de… sănătate. Toate aceste amintiri mi-au rămas atât de vii în cămara sufletului meu, ca și acum, când merg la piață îmi cumpăr asemenea buchete cu… sănătate și-mi pregătesc bucatele aidoma celor pregătite de Nicu la Viorica…
Între timp, am aflat mai multe amănunte despre puterea vindecătoare a mărarului, a pătrunjelului și a leușteanului. Pe internet se găsesc multe asemenea informații pe care eu le culeg, le citesc, le aplic și mă bucură că natura mamă este atât de grijulie cu sănătatea noastră. Dar nu numai pătrunjelul, mărarul ori leușteanul au asemenea proprietăți vindecătoare, să nu uităm toate celelalte flori, buruieni, rădăcini vindecătoare care cresc în grădini, în livezi, pe câmpii, în păduri și care își dăruiesc puterile lor vindecătoare nouă, oamenilor… Trebuie numai să știm, să aflăm, să credem în puterea lor vindecătoare. Dar și coada șoricelului, păpădia, brusturele, leurda, urzicile, rostopasca, rozmarinul, cătina, ciulinul, pătlagina, mușețelul, menta, coada calului, florile de tei, de salcâm, măcieșul, florile de soc, de mâna maicii domnului și multe altele, frunze, flori ori rădăcini care pot ajuta, ameliora anumite boli sau suferințe, prin ceaiuri, salate, concentrate etc. Puterea vindecătoare a naturii este o adevărată farmacie miraculoasă. Mi-aș dori să pot deveni un pustnic care trăiește în munți alături de asemenea minuni vindecătoare, pe care le caută, le știe miracolul vindecător și le adună pentru el, dar și pentru cei bolnavi care vin pe la el, căutându-și salvarea din fața morții…
Mi-ar plăcea să mai pot dărui mamei asemenea buchete cu sănătate, dar ea nu mă mai așteaptă în bucătărie ca să le primească cu ochii plini de fericire și de speranță. Mi-ar plăcea să mai pot dărui bunei mele prietene Viorica un buchet cu… sănătate.
Acum, dăruiesc cu gândul, de departe, celor dragi mie o mulțime de asemenea buchete… cu sănătate. Florile fac bine ochilor și aduc bucurie sufletului prin mesajul lor sincer, curat, iar pătrunjelul, mărarul, leușteanul și toate celelalte aduc un strop de sănătate și de speranță în vindecare, un strop de gânduri bune pentru cei dragi…
Mönchengladbach, Germania
Cornelia Bartels, Decupaje, proză scurtă, volum apărut la Editura Leviathan, 2021, click aici. Cartea poate fi comandată la una dintre adresele:
leviathan.romania@yahoo.com; costintuchila@gmail.com;
pusa.roth@yahoo.com, cu mențiunea pentru Editura Leviathan. Cartea poate fi procurată și de la Librăria „Mihai Eminescu” din București, Bd. Regina Elisabeta nr. 16, program: luni–vineri: 10.00–18.30; sâmbătă: 10.00–15.00, inclusiv comenzi online – click aici.
Arhiva rubricii Decupaje de Cornelia Bartels
