„Clona” (7) de Lică Barbu

18 iulie 2023

Fane şi Leo s-au gândit să meargă la cafe-bar ca să pună la cale afaceri. Când să iasă pe uşă, au dat nas în nas cu Milă, ţiganul care-i reţine un timp din timpul lor de „lucru” pentru o mică reparaţie la merţanul lui.

Ca să scape de el, Leo îl dă pe mâna lui Fefe şi iese pe uşă urmându-l pe Fane, pe care-l găseşte stând de vorbă cu…

Afară, în faţa atelierului, a parcat aiurea un Audi tamponat în faţă. Din maşină a coborât o tânără îmbrăcată ca la Casa Modei, cu părul vâlvoi şi pusă pe harţă cu Fane.

‒ V-am explicat şi data trecută când aţi venit cu Jaguarul ăla decapotabil. Atenţie şi iar atenţie la tamponări fiindcă autoturismele moderne sunt prevăzute cu airberguri care se umflă la primul impact şi vă protejează. Noi nu avem voie să le scoatem că ne amendează firma. Circulaţi mai atentă. Lăsaţi-o încolo de coafură, bine că nu v-aţi lovit mai rău.

‒ Dar plătesc oricât, nu mă uit la bani. Scoate baloanele astea că eu nu am timp să stau trei ore la

coafor să-mi refac părul. Pieptănătura mea e unică. Ştii cât mă costă?

‒ Vă cred, doamnă, dar trebuie să ne credeţi că nu se poate. Numai la reprezentanţă. Ei vă rezolvă.

Lângă cei doi apare Leo care examinează faţa atutoturismului.

‒ Nu am eu timp de reprezentanţe acuma. (Scoate un telefon din poşetă.) Vă las maşina aici şi mi-o rezolvaţi. Cât costă, nu contează. Plătesc. Nu vreau să am faţa şi coafura boţite de umflăturile astea. (La telefon.) Alo! Eu sunt. Cum care „eu”?… Da. Sunt la service cu Audi… Ah, nimic. O mică problemă. Mi-am deranjat un pic faţa şi coafura. Vino cu bemveul ăla nou pe care l-am cumpărat ieri. Bemveul, nu decolteul. Sau nu… Vino cu Laguna pe care am cumpărat-o azi. Laguna, nu leguma… Aşa, bravo! Bine. Te aştept. (Închide telefonul.)

Leo, care se prefăcea că examinează maşina, se apropie de „diva” cu coafura deranjată.

‒ Am văzut că v-aţi boţit puţin faţa. Nu-i aşa de grav. Din două ciocane vă rezolvăm. Suntem meseriaşi la boţeli. Mâine-i gata.

‒ Ei, na! Atât putem face. De airberguri nu ne atingem decât să le închidem la loc, confirmă şi Fane starea situaţiei cu maşina tamponată.

Tânăra nici nu-i aude. Se fâţâie de colo-colo şi priveşte în toate părţile aşteptând ceva. La un moment dat face cu mâna spre şoseaua de centură. A venit omu’ cu Laguna.

‒ Aha! Iote, a venit Laguna. Vă las cheile maşinii şi mă rezolvaţi, da? Pa!, a apucat să mai spună în fugă tinerica şi cu mers de lebădă s-a îndreptat spre şosea.

Leo îi privi „mersul” şi strâmbă din nas.

‒ Mda! Nu e genul meu.

‒ Ce dreacu’, măi Leo! Ai stricat tot. Nu puteai să-i aduci aminte de costul reparaţiilor? Nu ai auzit-o? „Plătesc oricât. Nu mă uit la bani.” Poate o uşuram de vreo două mii. Tu-i trăgeai întruna cu ciocanu’ tău.

‒ Ei, na! Făceam şi eu aluzie la nişte chestii. (Oftează.) Oricum, nu e genul meu. Dacă voiam, până diseară îi „reparam” toate feţele.

‒ Ooo, da! Tu nu vezi că tipa e cu d-ăştia cu maşini multe? Tu nu ai nici casă, da’ maşină!

‒ Nu ştii tu cum e cu dragostea, Fănică. La vrăjeala mea stă şi vântu’ în loc.

‒ Poate zbori cu el cu tot dacă te prinde vreun gagic de-al femeilor tale… Mă, Leo! Ai văzut ce repede a venit ăla cu Reno-ul la fix? Eu cred că era p-aproape, o urmărea. De unde a venit aşa repede după ce l-a sunat tipa, nu ştiu.

‒ Tipul ei are maşini şi sub unghii, cred.

‒ Eu cred că ea are. Tipul o fi vreo slugă de-a ei.

‒ S-o întreb când o veni. Poate are nevoie de vreun şofer ca să nu se mai tamponeze.

‒ Ei, na! Hai, că se răceşte cafeaua!

Era ora prânzului şi la cafe-bar nu era nimeni. Doar Antifiţa care ştergea pe jos cu mopul.

Va urma