În anul 762, califul abbasid al-Mansūr pune piatra de temelie a noii sale capitale, Bagdad, scena poveștilor Șeherazadei din O mie și una de nopți. În acel loc se afla o așezare veche sasanidă cu același nume. După ce s-a gândit și la alte posibile amplasări, al-Mansūr a ales-o pe aceasta din rațiuni strategice și economice: era o câmpie fertilă, la intersecția unor importante drumuri caravaniere. Potrivit cronicilor vremii, pentru construirea orașului, care a durat patru ani, al-Mansūr a folosit 100 000 de arhitecți, meșteri și muncitori aduși din Siria și alte provincii ale imperiului. Madīnat al-Salām („orașul păcii”, ar.: مدينة السلام), cum numește al-Mansūr noul oraș, era situat pe malul vestic al Tigrului, în aceeași vale în care se aflaseră unele dintre cele mai puternice capitale ale lumii antice (Babilon, Ctesiphon, Ninive, Ur). Mult timp Madīnat al-Salām rămâne numele oficial al orașului, utilizat în documentele oficiale, pe monede etc.
Numit datorită planului său și „Orașul Circular” (المدينة المدورة), Bagdadul avea un diametru de 2 km și era împrejmuit de ziduri duble și de un șanț de apărare, iar zona centrală dispunea de un al treilea zid, înalt de aproape 15 metri. Orașul avea patru porți de acces dinspre principalele regiuni ale imperiului: Khorasan, Siria, Basra și Kufa. În numai câțiva ani, orașul devine un important centru comercial și politic și câștigă un prestigiu neegalat în Evul Mediu decât de Constantinopol.
Nicolai Rimski-Korsakov, Suita simfonică „Șeherazada” (1888) – Orchestra Națională a Franței, dirijor: Emmanuel Krivine. Vioară solo: Sarah Nemțanu. Înregistrare din 5 octombrie 2017, Auditorium, Casa Radio, Paris. Părțile: I. Marea și corabia lui Sindbad; II. Povestea prințului Kalender; III. Tânărul prinț și tănăra prințesă; IV. Sărbătoare la Bagdad. Marea. Naufragiu pe stânci
