390 de ani de la moartea mitropolitului Anastasie Crimca

180
Anastasie Crimca, Autoportret într-un Liturghier din 1610
Anastasie Crimca, Autoportret într-un Liturghier din 1610

fila de calendar rubrica leviathan.roÎn urmă cu 390 de ani, în 19 ianuarie 1629 a murit la Suceava cărturarul Anastasie Crimca (n. cca 1560), mitropolit al Moldovei (din 1608 până la sfârşitul vieţii, cu o întrerupere între 1617 şi 1619, sub Radu Mihnea, când s-a opus închinării mânăstirilor Sfântului Munte). A creat o şcoală de caligrafie şi pictură la Mănăstirea Dragomirna, ctitoria sa, el însuși fiind un apreciat miniaturist.

Preot la Biserica domnească (Biserica Înălțării) din Suceava în 1599, a intrat în monahism la Mănăstirea Putna. A fost ales episcop al Rădăuților în iunie 1600, în timpul stăpânirii lui Mihai Viteazul, pierzând însă repede funcția, în septembrie 1600, când se retrage la moșia sa de la Dragomirești. În 1606, împreună cu boierii Lupu Stroici și Simion Stroici, ctitorește, o biserică mică din piatră în cadrul schitului de lemn de la Dragomirna, în apropiere de Suceava (12 km la nord). În 1609, în timpul celei de-a doua domnii a lui Ieremia Movilă, este terminată biserica mare a Mănăstirii Dragomirna. Biserica este unicat prin dimensiuni: 42 de metri înălțime, doar 9,5 lățime, 35 de metri lungime alcătuiesc o proporție surprinzătoare, dacă nu cumva de neimaginat. Zidurile care dau aspect de fortăreață mănăstirii au fost construite în 1627 sub domnia lui Miron Barnovschi-Movilă.

Biserica Mănăstirii Dragomirna, desen de Bogdan Calciu

Devine episcop de Roman în 1606, iar doi ani mai târziu, mitropolit al Moldovei.

”Anastasie Crimca s-a manifestat ca un deosebit de strălucit copist, miniaturist şi cărturar de cultură slavonă, iar ctitoria sa de la mănăstirea Dragomirna reprezintă, după aprecierile cercetătorilor, o ultimă manifestare spectaculoasă a acestui fenomen cultural nu numai în Moldova, ci şi în întreaga civilizaţie medievală românească, înrâurind chiar şi stilul arhitectural al bisericii mari.

Gustul artistic, talentul şi originalitatea gândirii lui A. Crimca s-au manifestat mai ales în activitatea sa de caligraf şi miniaturist. Codexurile sau cărţile religioase copiate de el sau de discipolii săi  (dintre care s-au evidenţiat călugărul Teofil de la Mănăstirea Voroneţ, diacul Dimitrie Belinski, zugravul Ştefan din Suceava) pentru Mănăstirea Dragomirna sunt veritabile capodopere de artă miniaturală (viniete, miniaturi, frontispicii, portrete).

După calculele specialiştilor până în prezent se cunosc nouă manuscrise executate de Anastasie Crimca, iar altele trei doar semnalate. Dintre cele mai cunoscute opere de copist ale cărturarului moldovean fac parte Tetraevanghelierul şi Evanghelia din 1609, două Liturghiere din 1610, Tetraevanghelierul din 1614, Liturghierul şi Psaltirea din 1616, precum şi un Apostol din 1619, toate aflate în colecţiile din România. De asemenea lui Anastasie Crimca i se atribuie, reieşind din maniera de executare, un şir de alte manuscrise în număr de circa 25. Dintre acestea, 13 aparţinând lui Anastasie şi şcolii sale caligrafice au fost identificate în bibliotecile şi arhivele din Ucraina şi Rusia. Alte opere ale lui Anastasie Crimca au ajuns în bibliotecile din Viena, după anexarea Bucovinei […] de către austrieci.(1) Cercetătorii constată că în opera lui A. Crimca sunt originale interpretări picturale ale literaturii creştine şi ca imaginaţie depăşesc modelele clasice bizantine şi slave. A. Crimca este cunoscut şi ca autor al unui imn religios în limba slavonă Vers de plângere al omului căzut adresat sufletului său (2), operă cu profund conţinut de morală creştină. În primele decenii ale secolului XVII, activitatea cărturărească a lui Anastasie Crimca a dat un nou şi puternic suflu culturii de limbă slavonă în Moldova. În perioada imediat următoare cărţile sale au servit drept izvoade şi modele caligrafice pentru copiştii de carte manuscrisă în limba română.” – Andrei Eşanu, istoria.md.

________

(1) După alte surse, 14 manuscrise: 7 în Moscova, 3 în Sankt Petersburg, 3 în Liov, 1 în Viena.

(2) Cf. Rodica Şuiu, Crimca Anastasie, în ”Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900”, Bucureşti, Editura Academiei, 1979, p. 242-243.

Vezi și: Dragomirna, comoară de suplețe în piatră de Costin Tuchilă, ”Lumina literară și artistică”, iunie 2018

Arhiva rubricii Filă de calendar

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.