Institutul Cultural Român de la Tel Aviv reia organizarea de activități culturale cu public, la sediu. Următorul eveniment de acest tip este un panel cultural cu titlul Influența creației lui Marcel Iancu în arta contemporană.
Evenimentul, moderat de Cleopatra Lorințiu, director adjunct al ICR Tel Aviv, va avea loc joi, 27 mai 2021, de la ora 18.00, în limbile română și ebraică, la sediul ICR Tel Aviv (Bd. Shaul Hamelech nr. 8, etaj 6), cu participarea unor importanți artiști și editori israelieni de origine română.
În cadrul programului evenimentului, va fi proiectat și cel mai recent episod din cadrul seriei „Portret de artist”, dedicat marelui artist și arhitect român Marcel Iancu. Personalitate culturală complexă și marcantă a culturii române, acesta a avut un impact deosebit asupra scenei culturale și arhitecturii spațiului public atât în România, țara sa natală, cât și în Israel, unde a pus bazele coloniei de artiști Ein Hod. Periplul artistic prin creația artistică și biografia artistului este realizat de curatori, cadre didactice, arhitecți și critici de artă, importante personalități culturale, din România, Israel și Franța, precum Erwin Kessler, critic de artă și directorul Muzeului de Artă Recentă din București; conf. Paul Cernat, cadru didactic la Universitatea din București și istoric literar; prof. Augustin Ioan; Raya Zommer-Tal, director al Muzeului Janco-Dada din Ein Hod; prof. Carol Iancu, aflat într-un dialog cu Cleopatra Lorințiu, director adjunct al ICR Tel Aviv. Materialul include și imagini de arhivă cu Marcel Iancu, precum și fragmente video inedite cu exponate din Muzeul Janco-Dada și cadre în premieră din casa memorială Marcel Iancu din Ein Hod.
În conformitate cu restricțiile actuale impuse de autoritățile locale, numărul de spectatori va fi limitat la 50% din capacitatea sălii. Pentru participare va fi necesară rezervarea locului în prealabil la numărul de telefon 03-6961746 sau pe e-mail: info@icrtelaviv.org și respectarea regulilor de igienă și distanțare, inclusiv prezentarea certificatului de vaccinare.
Personalitate complexă, Marcel Iancu a fost pictor, arhitect, poet, muzician, sculptor, conferenţiar şi ilustrator. A rămas cunoscut în istoria artelor drept co-fondator al Dadaismului şi exponent important al Constructivismului în Europa de Est. În anul 1912, în perioada liceului, scoate împreună cu Tristan Tzara și Ion Vinea revista „Simbol”. În această perioadă a studiat pictura cu Iosif Iser. În anul 1915, se află la Zürich, pentru a studia arhitectura la Institutul Politehnic și frecventează reuniunile artistice de la Cabaretul „Voltaire”, unde îl cunoaște pe Hans Arp și unde se reîntâlnește cu Tristan Tzara, participând la inițierea mișcării dadaiste. În anul 1917, a absolvit Academia de Arhitectură din Zurich, iar în 1919, înființează, la Basel, împreună cu Hans Arp și Alberto Giacometti, grupul „Artiștii radicali”. În lucrările sale de început, din jurul anului 1920, se preocupă de relațiile dintre formă și culoare, cu aplicații la ambianță.
În anul 1922, revine în România, devenind unul dintre promotorii artei de avangardă. Iancu va face parte din cercul condus de poetul Ion Vinea, care edita revista „Contimporanul” (1924-1936) și participă cu tablouri la expoziții organizate împreună cu sculptorița Milița Petrașcu și pictorița Margareta Sterian. Marcel Iancu se va afilia şi altor grupări avangardiste cu o componentă eterogenă, ca „Art Nouveau” (1929–1932), „Grupul de artă” și „Criterion” (1933–1937), în care îi regăsim pe M.H. Maxy, Victor Brauner, Hans Mattis-Teutsch, Corneliu Michăilescu. Este și autor al unor lucrări de arhitectură, după ce va publica, împreună cu Horia Creangă și Octav Doicescu manifestul intitulat „Către o arhitectură a Bucureștilor”, o adevărată pledoarie pentru o capitală modernă. În următorii 15 ani, Marcel Iancu va proiecta peste 40 de clădiri, mai ales locuinţe, consacrându-se ca arhitect, după ce devenise un pictor recunoscut.
În anul 1941 se va stabili în Palestina, iar, după înființarea statului Israel în 1948,se va afirma ca profesor și susținător al vieții culturale. În anul 1953 organizează grupul „Orizonturi noi” și o societate de creație artistică la Ein Hod. Arhitect angajat la secţia de urbanism a oraşului Tel Aviv şi apoi la Ministerul Muncii, a coordonat, de asemenea, şantiere de restaurare a unor centre istorice şi a proiectat parcuri naţionale. A predat pictura în diverse institute de artă, iar în 1953 a fondat Departamentul de Profesorat Artistic la Colegiul Oranim. A realizat, de asemenea, scenografie pentru Teatrul Habima.
A avut expoziţii personale la București (între anii 1932 și 1939), la New York (1950), Milano (1961) şi Paris (1963) şi a participat cu lucrări la expoziția colectivă „Dada”, New York (1954). A realizat, de asemenea, expoziții retrospective la Tel Aviv (în anii 1959 și 1972) şi postum, la București (1996), i-a fost organizată, de asemenea, o expoziţie retrospectivă. I-au fost decernate Premiul Dizengoff al orașului Tel Aviv (în 1951) şi Premiul național al statului Israel pentru întreaga activitate artistică (1967).
Comunicat al Institutului Cultural Român de la Tel Aviv
