Volumul de versuri Să aprindem lumina/Erstrahlen al Luciei-Cristina Buchner, recent apărut în ediție bilingvă română-germană la Editura Ars Longa, oferă cititorului o altfel de perspectivă asupra poeziei decât cea cu care ne-am obișnuit în mare măsură. Autoarea își exprimă sentimentele și trăirile într-o manieră simplă și directă, fără a le înveșmânta în straie metaforice, mulțumindu-se cu mesajul lor rezultat din experiență proprie și contemplare.
Întregul volum se plasează sub semnul cunoscutei maxime horațiene din Ode: Carpe diem, quam minimum credula postero (Trăiește clipa de azi și încrede-te, cât mai puțin, în ziua de mâine), prezentă sub o altă exprimare cu același sens subînțeles și în Evanghelii: „Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale” (Mt 6:34): „Așteptăm:// să găsim partenerul potrivit/ (sau să se schimbe ca prin minune partenerul actual),/ să strângem bani/ (dacă nu ne îndoim că am putea vreodată),/ să fim apreciați/ (căci fără validare n-avem curaj să mergem mai departe),/ să câștigăm mai multă experiență/ (altfel cum să îndrăznim să ne expunem?),/ să avem mai multă încredere în noi/(oare vine pară mălăiață?),/ să avem reușite/(temându-ne simultan de eșecuri),/ să crească copiii mari/(până atunci uitând de noi),/ să avem timp/ («avem» vreodată sau ni-l facem?), să ieșim la pensie/ (desigur, ca să avem timp pentru tot ce am amânat până atunci),/ să ne simțim mai plini de energie/ (deși o secătuim cu atâtea frământări).// Așteptăm momentul potrivit…/ Viața e acum!/ Trăiește-o!” (Viața pe pauză).
Ca într-o confesiune, vers după vers, poeta se dezvăluie, căutând să se definească în raport cu o lume din ce în ce mai alienantă, populată de „forme”, de aparențe opace, care ne îndepărtează de esențe, de capacitatea de a le căuta și de a ne defini pe noi înșine în raport cu ele: „Trăim într-o lume a formelor:/ forme-obiect, forme-gând, forme-emoții…/ Peste tot forme:/ în interior, în exterior./ Ne agățăm de forme,/ ne pierdem în forme…// …pentru că nu vedem spațiile./ Acolo e liniște./ Acolo… e./ Un acolo fără loc, fără formă.// În spațiu nu te pierzi, ci te regăsești./ Acolo e esența ta./ Acolo te întâlnești cu esența celorlalți./ Acolo vorbești cu îngerii./ Acolo îl auzi pe Dumnezeu./ Acolo, în spațiul dintre două gânduri.// Fii creator de spațiu! (Forme și spații).
Captivi ai tumultului cotidian, ai cuvintelor găunoase și searbăde, ai noțiunilor resemantizate, generatoare de contexte cel puțin stranii, devenim incapabili de a mai asculta, de a-i rezerva tăcerii locul său în exercițiul comunicării: „Eu tac… când n-am nimic de spus./ Tac când tu, în gălăgia ta, nu m-ai auzi./ Tac ca să te aud./ Tac ca să mă aud pe mine./ Tac când îmi revărs preaplinul inimii printr-o îmbrățișare.// Eu vorbesc… când am ceva de spus./ Vorbesc când cred că mă poți auzi./ Vorbesc ca să mă înțeleg mai bine./ Vorbesc când liniștea e atât de apăsătoare pentru tine încât implori, tăcut, ne-tăcerea./ Vorbesc când inima, în bătaia ei – tic-tac – îmi spune să vorbesc.// Tăceți! Vorbiți! Simțiți! Îndrăzniți!/ Timpul trece…/ …tic-tac…” (Tic-tac).
Identitatea și alteritatea sau, altfel spus, asumarea sinelui în raport cu Celălalt ca oglindire a sinelui este o altă temă la care poeta meditează cu luciditate: „Eu sunt în toți./ Toți sunt în mine./ Eu te văd în mine./ Tu mă zărești în tine?// Pe unii parcă-i știu,/ pe alții parcă-i simt,/ pe alții parcă acum îi descopăr…/ …doar privind în mine.// Să înțelegi oamenii e atât de ușor!/ Ajunge să privești în tine…” (Conținere), îndemnându-ne „să aprindem lumina”, pentru a descoperi în noi scânteia divină care ne individualizează, pe fiecare, în universul din care facem parte și pe care îl conținem în noi: „[…] Conținem Totul în noi, Totul ne conține,/ dar ceva mă face unic/ și te face unic.” (Nuanțele fac muzica).
Interpretare personală, sensibilă și, în același timp, pătrunzătoare a dasein-ului heideggerian, ideile, exprimate de Lucia Cristina Buchner în paginile acestui remarcabil volum de debut, constituie o invitație la introspecție, în căutarea armoniei în noi și în lumea din jurul nostru.
