4. Să fim recunoscători doar pentru ceea ce avem?
Se spune că recunoștința transformă ceea ce avem „în suficient”. Vă amintiți? Bucură-te de lucrurile mici, căci într-o zi te poți uita înapoi și vei realiza că acelea erau lucrurile mari! Sau, altcineva ne îndemna: fii recunoscător pentru ceea ce ai, vei avea în curând mai mult. Dacă te concentrezi pe ceea ce nu ai, nu vei avea niciodată suficient. Nu-i așa? „Pe pământ avem de toate…”
Chiar, recunoștința poate transforma zilele obișnuite în zile de sărbătoare? Deși Marcus Aurelius ne sfătuia și el ca, atunci când te trezești dimineața, să te gândești ce prețios privilegiu este să fii viu, să respiri, să gândești, să te bucuri, să iubești. Poate, cu condiția să nu vezi moaca lui Trump lăbărțată peste planetă. Bietul Diderot, ar mai fi scris el azi că omul cel mai fericit este cel care aduce fericire celor mai mulți oameni? Sau, cum se mai spunea, dacă vrei să găsești fericirea, găsește recunoștința!
Iată și un pic de Cicero, recunoștința este nu numai cea mai mare dintre virtuți, ci și părintele tuturor celorlalte. Mai ales că adevărata recunoștință apare atunci când îți dai seama că ai tot ce îți trebuie. Un proverb chinezesc zice că atunci când îți exprimi recunoștința, să te gândești mai mult la ce ai primit, decât la cel care ți-a dat. Deci, bolojani, grindeni, dominici? Nici vorbă…
După atâtea cuvinte frumoase chiar îți vine să te mai întrebi o dată: ce este, domnule, recunoștința? De fapt, oamenii ajung să spună că recunoștința este o stare ce poate fi simțită cu ușurință de cei care au mai multe decât ei, oamenii fericiți pot fi mai recunoscători, deoarece au mult mai multe motive de a fi astfel. Dar, nu există oameni care, în ciuda faptului că nu sunt străini de adversitate și nenorociri, sunt profund recunoscători și fericiți? Ar trebui să fim recunoscători doar pentru lucrurile bune? Să nu uităm că a ne exprima mulțumirea în fața vieții devine o practică cu atât mai valoroasă atunci când suntem expuși la momente de provocare și schimbare, precum cele pe care le traversăm în prezent. Recunoștința, scrie un moralist de azi, este ceva ce ne aduce beneficii enorme în viață, la care avem acces oricând, fără niciun cost atașat și fără să ne ia prea mult timp. Recunoștința poate deveni un proces activ, anticipativ și nu doar retroactiv.
Cum ar arăta viața dacă ar fi presărată cu mai multă recunoștință? Dacă în fiecare zi ar fi o parte din mintea noastră care caută și vede ceea ce aduce bucurie, împlinire, surprindere, apropiere de alte persoane și de noi înșine? Suntem îndemnați să alegem un mod prin care să spunem mulțumesc sau să transmitem mai departe binele primit. Ușor de zis, greu de făcut în vremurile strâmbe în care trăim…
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
Zice-se că trebuie să guști puțină suferință ca să vezi limpede lucrurile pentru care trebuie să fii recunoscător!