Se știe că De Profundis a lui Oscar Wilde constituie manifestul care a produs o schimbare efectivă a principiilor esteticii, trecând dincolo de niște maniere care l-au situat pe scriitorul irlandez în șirul marilor autori de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Cu mai bine de două decenii în urmă, apreciatul nostru balerin și coregraf Răzvan Mazilu interpreta, pe scena Teatrului Odeon rolul titular din Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde, spectacol care a figurat pe afiș vreme îndelungată.
Același lucru se petrece și în actuala stagiune a Teatrului „Stela Popescu” (lipsit de o sală potrivită pentru genul său de spectacole) cu originalul spectacol De Profundis de același Oscar Wilde, capul de afiș aparținând aceluiași artist complex care este Răzvan Mazilu, avându-l alături de el pe tânărul și talentatul actor Tudor Cucu Dumitrescu, pe care l-am admirat în stagiunea trecut, datorită performanței sale artistice din Hedwig and the Angry Inch de C. Mitchell și St. Trask. De altfel, el este laureat al Premiilor UNITER pentru „cel mai bun actor în rol principal”(2024), spectacolul respectiv având regia, costumele și coregrafia semnate de același maestru Răzvan Mazilu.
De această dată, handicapul lipsei unei săli speciale a Teatrului „Stela Popescu” s-a transformat în avantaj, deoarece publicul este invitat să fie părtaș al evoluției spectacolului în „Sala Oglinzilor” de la subsolul Muzeului Național de Artă al României, în zona piscinei de odinioară a Palatului Regal, spre care se coboară pe niște scări monumentale de marmură. Astfel, spectatorii se află într-un spațiu intim, în prejma oglinzilor, în jurul unei mese foarte lungi, împodobită cu ghirlande de flori, spațiu pe care și în jurul căruia evoluează protagoniștii. Răzvan Mazilu și-a asumat rolul lui Oscar Wilde din De Profundis și din Oscar Wilde și eu însumi de Lordul Alfred Douglas, astfel acțiunea petrecându-se între celebrul poet irlandez și mai tânărul nobil Alfred, în zona relației personale dintre cei doi protagoniști, mai precis, a legăturii de dragoste dintre aceștia.
Așadar, spectatorii au avantajul de a urmări din imediata apropiere a acestei povești, cu toate momentele de iubire profundă, de extaz și de tensiune, tensiune subliniată de excepționalele extrase muzicale, în interpretări de referință, ale unor arii și duete din opere celebre – Traviata, Carmen, Lakmé, King Arthur, Samson și Dalila etc. Totul subliniază suferința, după cum spune chiar Wilde, „suferința este cea mai sensibilă dintre creații”.
După cele câteva spectacole presărate în prima parte a stagiunii, De Profundis s-a reluat și vor continua până la începutul lunii iulie, dar biletele sunt epuizate de pe acum.
Amintesc că maestrul Răzvan Mazilu semnează, de această dată, regia, coregrafia, costumele și impresionanta coloană sonoră a spectacolului, în care se întâlnește „cu apele adânci (uneori clare, alteori otrăvite) ale universului lui Oscar Wilde.”
Și tot acesta subliniază: „Teatru-metaforă, teatru-dans, teatru-imagine, spuneți-i cum vă place. E, în fine, o formă de teatru care spune o poveste specială despre condiția umană, poveste în care ne oglindim cu toții.”
Aș dori să amintesc că, în urmă cu mai bine de șase ani, minunatul dirijor Vladimir Jurovski a prezentat, în interpretarea Orchestrei Simfonice Academice de Stat „Evgheni Svetlanov” din Rusia, lucrarea De Profundis a tânărului compozitor rus Alexey Retinski, redând în mod copleșitor, nota de excentric și de profunzime deopotrivă, scoțând în evidență dramatismul lucrării, fidel mesajului poetic.
