La câte podgorii și grădini existau în București era aproape firesc să existe și locuri de distracție atât pentru bucureșteni cât și pentru vizitatorii care ajungeau în oraș. Unul dintre cele mai vechi locuri petrecere sau de zaiafet din Bucureşti a fost în actualul Parc Carol I, mai exact pe locul Mausoleului, unde s-a aflat până la 1944 Muzeul Militar. Acesta din urmă a fost ridicat la începutul secolului XX, dar pe locul lui exista în secolul al XVIII-lea, în partea de sud a bălţii Filaretului, un mare loc de petrecere cu vinurile obținute din podgoriile din jur. Aici era vestita grădină Trocadero numit şi „Oracici”, cu un salon unde se organizau baluri organizate de diferite societăţi.
Grădina Oracici, mai târziu denumită Trocadero (ca la Paris), a apărut după 1870 prin părțile Filaretului, cam pe unde e astăzi Mausoleul din Parcul Carol. Ea se afla chiar în drumul cortegiilor mortuare spre cimitirul Bellu, așa că la întoarcere, rudele și prietenii se opreau la grădină.
Se zice că o parte din imensa pivniță a localului se mai putea vedea după ce a fost dărâmat și în locul ei construit Palatul Artelor, în 1906, fiind integrată cumva în Grota Uriașilor (localizarea veche, din fața Palatului Artelor). Interesant e că denumirea Trocadero s-a extins o vreme asupra întregului deal al Filaretului. Chiar și în volumul documentar comemorativ Așezămintele Brâncovenești. O sută de ani de la înființare din 1938, se vorbește „cum în 1799 Mitropolia și Tudor legătorul de cărți au vândut lui Nicolae Saigiu biv vel serdar două vii în Dealul Bucureștilor, loc numit mai târziu Trocadero”. După 4 ani Saigiu a vândut viile marelui paharnic Manuc, cel care a construi Hanul care-i poartă numele.
„Locul despre care se vorbește a fost numit mai târziu Grădina Trocadero și se afla pe Str. 11 Iunie, nr. 55, suburbia Bărbătescu Nou, Dealul Filaret. Era compus dintr-un parc cu pomi roditori, casă, pivniță, casă pentru portar, fiind folosit în cele din urmă ca grădină-restaurant. Pivnița avea două etaje, era de piatră și se închiria pentru vinuri” – informație din volumul Așezămintele Brâncovenești. O sută de ani de la înființare.
La Trocadero s-a ținut prima petrecere a lucrătorilor din București, în contextul manifestațiilor de 1 Mai, în favoarea celor 8 ore de muncă. Oamenii au străbătut Bulevardul Academiei, Calea Victoriei, Strada Carol, Piața Sfântul Anton, Calea Șerban Vodă, iar după ce-au ajuns la Trocadero au plătit bilete de intrare, apoi au ascultat discursuri, au dănțuit și s-au veselit.
Însă la Oracici-Trocadero nu se petrecea numai cu bilet, în clădirea restaurantului, ci și în aer liber, pe pajiște, cu coșuri de mâncare și băutură aduse de acasă. Oamenii alegeau un loc mai pe la umbră, se întindeau pături și rogojini și începeau să petreacă. Nelipsiți de la festin erau lăutarii cu țambalagii și cu gălăgie multă, stropită din plin cu țoiuri de țuică și oale de vin (pe care le trânteau de pământ când plecau spre casele lor). La început de secol XIX, mai exact în 1906, pe același deal (Trocadero) a fost construită Ospătăria regală(restaurant de clasa I-a) care făcea parte din Parcul Carol I cu „Expoziția Jubiliară”. Aceasta celebra 40 ani de domnie a lui Carol I și 25 ani de la proclamarea Regatului României și în același timp 1800 ani de la cucerirea Daciei de către împăratul Traian.
Odată cu amenajarea Expoziției Generale Române în 1906, localul Trocadero s-a mutat mai în centrul orașului, pe la Universitate. În 1913, în incinta berăriei se făceau proiecții cinematografice (Cinema Trocadero). Aici se serbau „revelioane fabuloase cu menu bogat la un preț modest, cu bătaie de flori, tombolă gratuită etc”. De cele mai multe ori localul era deschis toată noaptea.
La începutul anului 1914 se afla în proprietatea D-nei Vilma Erös care, din cauza afacerilor necurate, pierde localul și majoritatea bunurilor pentru a acoperi datoriile.
În octombrie 1915 localul se „redeschide” sub conducere nouă, iar la 1 octombrie 1919 Restaurantul Trocadero funcționează sub numele de „Cabaretul Alcazar”, localul fiind „complet renovat și aranjat în stil modern” sub o nouă administrație. „Artiști și artiste de primul rang cu 25 de numere de variété.”
Noul local Trocadero, fondat în anul 1935, sub conducerea lui Romulus Cornea și D. T . Vasilescu, se deschide pe Str. Academiei, nr. 8, în Casa Oppler (sau Opler.) Carol H. Oppler era, la acea vreme, magnatul berii. Numele lui Carol H. Oppler apare pe planul Bucureștiului din 1911. Restaurantul Trocadero era un loc de întâlnire pentru boema artistică și literară a orașului. Restaurantul de la parterul Casei Oppler, Trocadero, a fost în vogă prin anii ’30, fiind recomandat în Ghidul Bucureștiului din acea perioadă ca un restaurant de categoria I-a.
În timpul bombardamentelor din 1944 a fost afectată numai cupola de deasupra intrării principale, confirmată de un text oficial al primăriei, sub semnătura lui Horia Maicu din 1963.
În anii comunismului, în clădire a funcționat Chimimport. Pe partea stângă a clădirii, în spațiul care la vremea aceea era liber, a fost deschisă o braserie numită Terasa Colonadelor.
În 1963 apare o propunere pentru extinderea clădirii Chimimport pe spațiul ocupat de braseria Terasa Colonadelor.
Restaurantul Trocadero a continuat să funcționeze și sub regimul comunist și chiar după, în 1991 fiind menționat ca fiind un restaurant de 3 stele, in Ghidul restaurantelor din acel an.
