Explozivul cel mai puternic nu este toluenul, nici bomba atomică, ci ideea omenească.
O idee începe prin a fi un paradox, continuă prin a fi o banalitate şi sfârşeşte prin a fi o prejudecată.
Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil.
Unei teoreme i se poate imputa că ar fi falsă, dar nu i se poate permite să fie sterilă.
Cred că e nepotrivit să ţii conferinţe într-un buduar oriental şi să fumezi într-o catedrală gotică.
Obiectul creează necesitatea, nu necesitatea creează obiectul.
Spre deosebire de vin, ştiinţa nu trebuie lăsată să se învechească.
Logica ne dă mijloace de a insufla altora convingeri pe care nu le avem.
Să distrugem, în focul sacru al originalităţii, toate resturile improductive ale trecutului.
Matematica va fi limba latină a viitorului, obligatorie pentru toţi oamenii de ştiinţă. Tocmai pentru că matematica permite accelerarea maximă a circulaţiei ideilor ştiinţifice.
Învăţând matematică, înveţi să gândeşti.
Tot ce e gândire corectă este sau matematică sau susceptibilă de matematizare.
Azi facem matematica ce va fi folosită mâine şi mai ales poimâine. Că dacă n-am face-o azi, poimâine ar trebui s-o importăm.
Pentru a putea întrebuinţa calculatorul la studiul problemelor concrete, omul e obligat să înveţe să gândească exact şi abstract.
Foarte curând oamenii se vor împărţi în două categorii: oameni bătrâni şi oameni care ştiu să lucreze la calculator.
Informatica restabileşte nu numai unitatea matematicilor pure şi a celor aplicate, a tehnicii concrete şi a matematicilor abstracte, dar şi cea a ştiinţelor naturii, ale omului şi ale societăţii, reabilitează conceptele de abstract şi de formal şi împacă arta cu ştiinţa nu numai în sufletul omului de ştiinţă, unde erau dintotdeauna împăcate….
Există şi matematici pure, şi matematici aplicate. În matematicile pure, cercetătorul face ”cum trebuie, ce poate”; în matematicile aplicate, face ”ce trebuie, cum poate”.
Lasă-mă singur: aş vrea să mă gândesc la tine!
Orice om are dreptul să bea un pahar de vin. Eu sunt om, deci eu am dreptul să beau un pahar de vin. Dar, bând un pahar de vin, eu devin alt om…
Sunt teoreme asemeni bijuteriilor de familie: se transmit, dar nu se poartă niciodată.
Dacă toţi îl iubesc ca mine, şi eu îl iubesc ca toţi ceilalţi.
Numai prostia poate să n-aibă intermitenţe.
Nu vom încerca să fim consecvenţi; ne vom mărgini să fim logici.
Duşmanii se recrutează dintre prieteni.
Iarna sunt tradiţionalist fiindcă port căciulă, vara sunt paradoxal fiindcă umblu cu capul gol, primăvara sunt socialist din cauza naturii, toamna sunt burghez din cauza umbrelei.
Când îmbătrâneşti, nu mai ai inimă, ai cord!
Omul trebuie să înveţe logica nu pentru a învăţa să judece corect, ci pentru a învăţa mai repede să judece corect.
Învăţătura cere o muncă de fiecare moment. Munciţi câte puţin, în fiecare zi.
Istoricul trebuie să aibă multă fantezie şi nu este rău dacă are şi talent literar.
Eu sunt omul care demonstrez, nu conving.
Se ştie că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele să ţi se pară uşoare.
Răspunderea generaţiilor viitoare este mai mare ca a celei prezente.
Omul de ştiinţă nu este pur şi simplu o fiinţă curioasă, redusă la un intelect care gândeşte. El este mai perfecţionat decât o maşină de calcul, este o fiinţă vie, iubeşte şi urăşte, are bucurii artistice, îşi pune probleme de etică etc. Toate duc la marea cultură generală, aşa cum ar trebui să fie înţeleasă de toată lumea.
Iubesc oamenii începând cu mine.
Sunt colecţionar. Îmi plac gândurile vechi, uzate, cu zimţi roşii ca o monedă antică. Îmi plac sentimentele vechi, parfumate şi tari ca un vin de rasă. Îmi plac vorbele vechi, sonore ca o vioară ofilită.
Îmi placi fiindcă mă asculţi, eşti inteligent fiindcă mă crezi genial. Taci: e ceea ce te face să te crezi fin şi să te creadă prost.
Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat şi la 60 stimat.
Nu văd altă formă a teatrului viitor decât circul.
Era un om în care aveam toată încrederea: nu-l cunoşteam.
Umorul? E un cocktail de revoltă şi disperare.
Fiecare bărbat are nevoie de o amantă! Nevasta crede că el e la amantă, amanta crede că e la nevastă şi aşa, el poate să şadă liniştit în bibliotecă să citească!
Nu-mi închipui că ceea ce eu fac ar putea interesa pe un altul. O fac aşa, fiindcă se face. Sau, poate, fiindcă mă interesează pe mine.
Sunt lucruri cărora le ştim numai începutul, ca acel al cântecelor la modă.
E rău că la bătrâneţe dosarul medical e mai mare decât dosarul de cadre.
Ştiinţa se răzbună ca o femeie, nu când o ataci, ci când o neglijezi.
De mult, de mult eram mic… Mama n-a început prin a mă învăţa să scriu sau să citesc, ci să socotesc. Voia să mă facă să nu-mi fie teamă de matematică. După ce mă învăţase să socotesc de la 1 până la 10, a sărit. Ea ştia că tot aşa de uşor se adună doi cu trei ca douăzeci cu treizeci, ca două sute cu trei sute, ca două milioane cu trei milioane. Eu mă ţineam fălos că ştiam să număr. Mult, mult. Regula de trei simplă a ştiut să mă facă s-o inventez. Apoi a început calculul mintal.
Idealul de fericire? Să trăiesc printre oameni care judecă corect.
Când eram student, toată facultatea încăpea într-un local… dacă întârziam la un curs la care dădeam examen, intram alături, la un curs la care nu dădeam examen. Şi mă învăţasem să urmez mai ales cursurile la care nu dădeam examen. Fiindcă celelalte tot trebuia să le învăţ pentru examen.
Oricărei femei îi place să dea impresia că-şi ascunde ghearele, ca să-i convingă pe ceilalţi că le are.
Nu e de părerea ta cel ce te apreciază, ci cel ce te imită.
Nicio problemă nu are graniţe. Orice răspuns are multe.
Originalitatea, independenţa gândirii noastre, cere în primul rând existenţa unei Gândiri unitare, conştiente şi puternice.
Sunt perspective care ni se deschid largi… şi goale.
Iată în ce sens voim să fim originali. Să reliefăm în sufletul nostru ideea cea mai puternică, cea mai fecundă şi să iluminăm cu ea colţurile cele mai ascunse ale eului.
Cea mai scumpă ştiinţă e mai ieftină decât neştiinţa.
Pe măsură ce se maturizează, o ştiință se matematizează.
Sunt proprietăţi frumoase ca o statuie: le contemplă orişicine, dar nu le atinge nimeni.
De mult istoria însemna, în genere, un roman ale cărui personagii erau popoarele şi şefii lor militari şi politici.
Găsesc absurd să garniseşti un pod de fier cu coloane ionice şi să lipeşti de zidurile unui sky-scrapper un mozaic bizantin.
Îl apreciam la justa lui valoare, ca pe un duşman.
Selecție de Costin Tuchilă
Vezi: ”La Moisil în casă nu se vorbea decât la ora mesei” de Daniela Șontică, la rubrica Memor
[…] Vezi: Aforisme de Grigore Moisil […]