”Alice în pat”, o parabolă a vieții ca vis al morții – cronică de teatru de Ana Ionesei

141
cronica de teatru leviathan

cronica de teatru logo leviathanÎn 2017, Teatrul Maghiar din Cluj a inițiat un concurs de proiecte pentru tineri regizori. Alice în pat de Susan Sontag reprezintă unul dintre cele patru texte câștigătoare.

Spectacolul regizat de Dorka Porogi, cu dramaturgia semnată de Lívia Barts abordează condiția acestui ”animal bolnav” care este omul, așa cum îl numește Cioran. Din ce punct al scindării dintre realitate și imaginație se ivește maladia? Alice James ne descrie labirintul unui corp captiv prin boală și al unei fantezii febrile, aducându-ne foarte aproape de cel mai intim loc din forul nostru interior, de acel punct nevralgic unde nu există nici cuvinte, nici dorințe, nici gânduri.

Dacă Henry și William James au reușit să transfigureze abisul introspecției și apetența spre dedublare prin creație, Alice James plutește într-o insomnie a inerției, refuzând ipostazele clasice ale feminității (soție, mamă, artistă-vampă).

După capacitatea fantasmatică, Alice se înrudește cu celebra Alice care se aventurează în Țara Minunilor. În schimb, după spiritul marcat de antagonisme și de ceea ce Freud înțelege prin ”atotputernicia gândului și a dorinței”, Alice este solidară cu Prințul Danemarcei: ”Să mori: să dormi,/Atât: și printr-un somn să curmi durerea/ Din inimă și droaia de izbeliști/ Ce-s date cărnii; este-o încheiere/ Cucernic de râvnit. Să mori, să dormi,/ Să dormi/ visând, mai știi? Aici e greul,/ Căci se cuvine-a cugeta: ce vise/ Pot răsări în somnu-acesta-al morții/ Când hoitu-i lepădat?” (Shakespeare, Hamlet, actul III, scena 1).

Pe planul interpretării, se poate estima că tranzițiile vehemente și potențarea contrastelor ar fi transformat-o pe Alice într-o banală victimă a locurilor comune nihilisto-feministe. Dimpotrivă, viziunea regizorală a evitat cu multă eleganță comoditatea și neglijența în dinamica Nebunului pe tabla de șah a scenei. Ca titulară a spectacolului, Imola Kézdi ne-a surprins atât prin forță, cât și prin grație, distilând cu suavitate intervalele difuze dintre stările de reverie și puseele de disperare ale eroinei.

În prezent, dispunem de un arsenal inepuizabil de noțiuni pentru a compune așa-zisul tablou clinic al unei ființe afectate de neant sau de acea ”boală de moarte” echivalentă cu disperarea, potrivit lui Kierkegaard. Numai că limitându-ne la un jargon conceptual al patologicului, infestat de etichete precum travaliu de doliu, beneficiul bolii, principiul realității/plăcerii, nevroză, somatizare, bipolaritate, ratăm înțelegerea unui fenomen dotat cu propriile mijloace de expresie. Maladia secretă un lirism concentrat, ce tinde să se instituie ca formă de supraviețuire: cel mai teribil dintre droguri – noi înșine – pe care-l consumăm în singurătate.” (Walter Benjamin, Vise).

În substanța personajului proiectat de Susan Sontag regăsim ecourile câtorva eroi ai lucidității, printre care îi menționăm pe Danton și Robespierre ai lui Büchner. Alice nu se află acasă nici în sine, nici în lume, ceea ce corespunde atât cu spusa lui Danton că am fi cu toții îngropați de vii în mai multe sicrie (cerul, casele și hainele noastre), cât și cu statutul nostru existențial de somnambuli, pe de o parte autorii unor fapte nu mai puțin părelnice decât visele, pe de altă parte capabili de a săvârși într-o clipă prin gândire ceea ce întregul nostru anatomic nu ar izbuti în ani de zile.

Decorul minimalist al piesei orchestrează elocvent infinitudinea stărilor necomunicabile și neputința de a se odihni de care suferă Alice, printr-un continuum de albastru-azuriu. Patul său nu este realmente pat, ci o serie de suprafețe ovale ostile, a căror mobilitate periclitează în permanență materia sensibilă a tihnei.

Alice în pat ilustrează o parabolă în tonuri tandre a vieții ca vis al morții, conducându-ne către panorama lacrimilor tăcute ale ființelor cărora le-a fost dat să vegheze la capul zonei invizibile de unde apar luminile și umbrele finitudinii.

Următoarele spectacole; 6, 23 ianuarie, 6, 23 februarie 2020, ora 20.00, Sala Studio a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca.

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.