Spunea bunul meu prieten, Costin Tuchilă, că nu noi (noi, ziariştii de azi) am inventat ”roata” în materie de jurnalism, referindu-se evident la publicaţia ”Ilustraţia săptămânală” care a apărut la Bucureşti, între 10 noiembrie 1923 – 29 martie 1924, la Editura ”Cultura Naţională”, format 42 cm, 8 pagini (zi de apariție: sâmbăta; prețul: 6 lei). Redactor al revistei era Tudor Teodorescu-Branişte*). Este o publicaţie în care ştirea ilustrată prima, iar stilul concis şi fără comentarii subiective demonstrează că se poate face gazetărie de calitate atunci când subiectele sunt de interes general. Am putea compara o astfel de publicaţie cu un buletin de ştiri sau, ca să fim şi mai aproape de ziua de azi, adică în pas cu moda jurnalistică, cu un ”breaking news”, evident, fără comentarii ”interminabile”, de cele mai multe ori. Nu fac referire la cineva anume, dar dacă studiem cu atenţie presa românească, am putea relua formate interesante, idei de substanţă, modele care nu s-au perimat odată cu trecerea timpului. Or, ”Ilustraţia săptămânală”, chiar dacă a apărut doar câteva luni, este un asemenea model. Titlurile apăreau în limbile română, franceză şi germană.
Prima ştire ilustrată de pe pagina întâi a primului număr, din 10 noiembrie 1923, are ca subiect deschiderea Parlamentului, iar în fotografie este M. S. Regele, citind mesajul de deschidere. În cea de-a doua fotografie (p. 2) este ”Suita miltară a M.S. Regelui pe banca ministerială. În incintă: deputaţi şi senatori”.
O altă ştire se referă la remanierea guvernului Brătianu**), iar în fotografie sunt prezentaţi noii miniştri, care au ieşit din Palat, după depunerea jurământului. Tot la capitolul ştiri politice este anunţat Congresul Partidului Naţionalist Democrat, iar în fotografia de grup se află şi Nicolae Iorga.
Pagina 3 este dedicată culturii. ”Ilustraţia săptămânală” informează cititorii despre sosirea la Bucureşti a marelui muzician Vincent d’Indy: ”Maestrul Vincent d’Indy este directorul celebrei «Schola Cantorum» din Paris… Muzician celebru, compozitor pretutindeni apreciat, d. Vincent d’Indy este gloria Franţei musicale de astăzi”. În fotografie, alături de Vincent d’Indy apar, de la stânga la dreapta: ”(rândul I): d-l Mihai Bârsan, d-na Vincent d’Indy, d-l George Georgescu, d-l Alfred Alessandrescu; (rândul II): d-l Bârsan, directorul orchestrei de la Iași, d-l Ștefan Popescu, compozitor, d-l Dan Simonescu.”
”Celebrul regisor Max Reinhardt, împlinind 60 de ani a fost obiectul unei strălucite sărbători” este ştirea care însoţeşte fotografia (Foto Atlantic).
Fotografia lui Alphonse de Châteaubriant, din aceeași pagină 3, este însoţită de următorul text: ”Academia Franceză a acordat premiul pentru roman d-lui Alphonse de Chateaubriand [Châteaubriant, n.n.] pe temeiul ultimei sale cărţi: «La Brière»”. (Foto Atlantic). Primele două fotografii de pe pagina 5 se referă la propaganda bolşevică făcută prin afişe ilustrate lipite pe pereţii exteriori ai vagoanelor de tren (prima fotografie), iar în cea de-a doua, titrată ”Confiscarea bunurilor în Rusia”, apar membrii comisiei care ”cercetează odoarele confiscate”.
Pe pagina 8 este o fotografie deosebită pentru acele vremuri, o fotografie ce surprinde saltul unui actor de pe o stâncă pe alta, la o înălţime ameţitoare. Riscurile filmului, considera fotoreporterul revistei ”Ilustraţia săptămânală”, dar noi am adăuga: riscurile meseriei!
Răsfoind, virtual, această revistă, am remarcat faptul că imaginea, aici fotografia, poate suplini o explicaţie amănunţită. Frumuseţea acestei publicaţii este dată de ştiinţa celui care a conceput-o. Deşi este o apariţie meteorică din prima jumătate a secolului XX, din punctul nostru de vedere reprezintă un reper pentru o presă de calitate.
________
*) Tudor Teodorescu-Braniște (12 mai 1899, Pitești – 23 martie 1969, București), prozator, gazetar, memorialist, traducător. Colaborator şi redactor al multor publicaţii: ”Rampa”, unde a debutat în 1915, ”Curentul”, ”Vremea”, ”Adevărul” (prim-redactor), ”Cuvântul liber”, ”Jurnalul”, ”Jurnalul de dimineață” etc. Între 1922 – 1926 a fost secretar al Editurii ”Cultura Națională”. Din 1929 a colaborat la Radio, cu rubrica ”Revista săptămânii literare și artistice”. A publicat volumele de proză: ”Suflet de femeie” (nuvele și schițe, 1920), ”Șovăiri” (1921), ”Fundătura cimitirului nr. 13” (roman, 1932), ”Prințul” (roman, 1944); ”Primăvara apele vin mari” (roman, 1960); ”Pavilionul de vânătoare” (roman postum, 1986); cronici literare, amintiri, portrete literare: ”Oameni și cărți” (1922), ”Oameni de ieri…” (1938), ”Oameni și paiațe” (1967), ”Scara vieții” (1976); ”Doctrina bâtei: naționalism, reacționarism, antisemitist” (1936). A tradus din Benjamin Constant, André Maurois, Leopold Stern. Din 1948 până la începutul anilor ’60 i s-a luat dreptul de semnătură.
**) Guvernul condus de Ion I. C. Brătianu, 19 ianuarie 1922 – 27 martie 1926.
***) Alphonse Van Bredenbeck de Châteaubriant (25 martie 187t, Rennes – 2 mai 1951, Kitzbühel, Austria), scriitor francez. Premiul Goncourt în 1911 pentru romanul ”Monsieur des Lourdines” și Marele Premiu pentru roman, acordat de Academia Franceză în 1923 pentru «La Brière».
