„Cap spart” de Lică Barbu

53
Desen de Lică Barbu
Desen de Lică Barbu

logo lumea lui licutaCap spart apare foarte rar în povestirile mele. Şi asta pentru că el apărea rar pe strada noastră. Multe despre el nu prea am ce povesti. Nu-l vedeam zile întregi. Pleca dimineaţa la muncă şi venea seara. Doar de sărbători îl mai vedeam pe la poartă.

Fuma în draci pe o băncuţă a lui, citind ziare şi reviste. De după ziar ieşea un şnur de fum de la ţigară, iar noi, copiii, ziceam că are capul spart de iese fumul din el.

De fapt, pe el chema Ignat, iar lumea îi spunea „Gostat”, căci era gestionar la un Gostat. Potriveală la fix în toate numele lui: Ignat-Gostat-Cap spart. Pam-pam!

Cap spart era specialist la şah. Deţinea câteva titluri naţionale de şahist, iar tata spunea că în curând vrea să obţină titlul de maestru. Asta m-a uimit şi-l apreciam mult pe Cap spart, mai ales că vara, la umbră, venea între noi şi ne învăţa totul despre şah.

Atunci am înţeles ce este şahul. Cap spart ne-a explicat că şahul nu este un joc pur şi simplu. El reprezintă societatea umană. Este un joc al minţii şi trebuie să-l învăţăm de mici, pentru că ne ajută mult în viaţă.

De ce a spus asta, nu ştiu, dar după ce am învăţat strategia de joc, m-am lămurit cine suntem noi, oamenii. Vedeam altfel lumea, eram mai ordonat şi nu mă mai grăbeam să iau hotărâri pripite.

Cap spart ne-a provocat la întrecere şi am pornit un campionat pe stradă.

Tatalai juca împrăştiat şi neorganizat. Fixul lui era să-mi ia piesele de pe tablă, zicând el, că cine ia cele mai multe piese de la celălalt cu care joacă, e campion. Aiurea! Pierdea mereu şi nu ştia de ce.

Parfeu era mai calculat. Atât de calculat încât nu mişca nicio piesă jumătate de oră. Ceea ce nu era bine. Cap spart a adus un ceas cu butoane şi două cadrane, iar Parfeu pierdea jocul că nu ştia ce să facă. Să mute piesele sau să apese pe butoanele de la ceas. În fine. N-a înţeles nimic.

Nu am prins şpilul jocului decât eu şi Zburlita. Aşa că ne-am aşezat pe iarbǎ la umbrǎ şi ne-am jucat şah. Eu şi Zburlita. Ceilalţi, spectatori.

Zburlita îmi zbura toate piesele de pe tabla de joc. Atent la nebunii mei ca să-i fur regina, dar mai ales cu ochii în ochii ei, zburau toate piesele mele din joc. M-a luat transpiraţia la umbră ştiind că voi pierde în faţa unei fete. Dar, mai ales, mă enervau chicotelile lui Tatalai şi ale lui Parfeu. Norocul meu salvator a venit exact la o pătrăţicǎ de a primi şah-mat. Tatalai s-a pornit să spargă seminţe şi plescăia scuipând cojile.

Zburlita s-a zburlit. Nu se mai putea controla. Zgomotul plescăitului a terminat-o. I-am dat şah-mat cu un nebun pe care-l păstram ca armă secretă.

Zburlita a răsturnat cutia de lemn, a plecat spre casă cu paşi apăsaţi şi îndesaţi, iar „jucăriile” de la şah erau împrǎştiate prin iarbǎ.

Uff! Mâine „sigur” va câştiga… şi ne împăcăm.

Vedeţi ce de fapte se pot povesti despre un simplu personaj prea puţin participant la faptele dintr-o povestire?

Tot amintindu-mi de Cap spart, o întâmplare hazlie mi-a revenit în minte, acum, când scriu aceste rânduri.

Cap spart nu bea niciodată. Nici ţuică, nici vin. Doar cafea.

Dar să vedeţi ce s-a întâmplat!

Pe strada noastră a fost o nuntă. Nu mai ştiu cine cu cine se lua, dar ştiu că la nunta asta s-a dus şi Cap spart cu tanti Rădiţa, nevasta lui. Erau un fel de neamuri şi era ca o obligaţie să onoreze masa. Aşa era pe atunci. Dacă îţi venea o rudă la o nuntă din familia ta, musai să mergi şi tu la o nuntă din familia lor. Mă rog. Asta se întâmplă şi azi, dar mai reţinut.

Şi cum spuneam!

Nunta era într-o curte, că era vară. Alaiul nuntaşilor se pregătea să meargă pe jos la biserică, căci era la doi paşi.

Cap spart stătea pe o canapea de lemn. Cu toate că i s-a servit nişte băutură, Cap spart a refuzat şi a cerut o cafea. Asta a cerut, asta i s-a dat.

Tocmai sorbea din cafea când s-a apropiat de el Omu’ elastic. Încă nu era „elastic” pentru că de abia începuse nunta.

‒ Da’ ce faci, vecine? Te otrăveşti cu cafea? Hai să cinstim un şpriţ!

Cap spart l-a refuzat politicos spunându-i că nu bea decât cafea. N-ai să vezi! Omu’ elastic, pe el! A insistat atât de mult, că-i la o nuntă, că toată lumea bea, că n-o fi foc un pahar, că până la urmă, ca să scape de el, a acceptat un păhărel de vin, dar să fie cu mult sifon.

Omu’ elastic s-a prefăcut că pune sifon şi i-a dat un pahar plin ochi cu vin.

‒ Hai noroc! Să trăiască mirii!

Şi hap!, pe gât. Cap spart, parcă puţin setos, parcă puţin nehotărât, l-a băut până la fund. Până să se dezmeticească, Omu’ elastic i-a umplut din nou paharul.

‒ Hai noroc! Să trăiască şi naşii!

Cap spart nu ştia ce să facă. O muscă beţivă se rotea mirată pe buza paharului lui. A dat să o înlăture, dar Omu’ elastic a ciocnit imediat paharele, iar musca a zburat să bâzâie la altă masă. Ce-o fi, o fi, şi a dat al doilea pahar pe gât. Prinsese curaj.

Amăgit de Omu’ elastic, Cap spart a intrat în horă şi i-a fost de ajuns.

De fapt, hora era în stradă unde nuntaşii ţopăiau „Ia-ţi mireasă ziua bună!” pe vocea şi acordeonul lui nea Silică lăutarul, urmând apoi să plece la biserică cu tot alaiul.

Tanti Rădiţa a intrat în curte să-şi caute omu’. Omu’ ei era vâşti-vâşti!, în toate părţile. Aceasta   l-a îndemnat să meargă la biserică şi-a ieşit repede după ceilalţi.

Cu greu, a ieşit şi Cap spart după ea, dar alaiul plecase deja ţopăind şi chiuind spre biserică.

Întâmplarea a făcut ca pe stradă să treacă o înmormântare, iar Cap spart, crezând că-i alaiul de nuntă, s-a luat după ei. Şi a ajuns la cimitir.

Acolo, pe fondul slujbei părintelui, Cap spart chiuia şi striga „Casă de piatră”, „Mulţi ani trăiască!”, de s-au speriat şi crucile din cimitir.

Tot cartierul a râs de s-a prăpădit la auzul acestei întâmplări.

De atunci, Cap spart a fost mult mai atent la nebunul de pe tabla de şah care merge în zig-zig şi bine a făcut căci, nu după mult timp, a ajuns maestru naţional la şah.

Brava lui!

Vezi arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu

Vezi și arhiva Proiect Zâmbetul unește

Pagina Zâmbetul unește 

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.