„Câte ceva despre natura sinelui” de Ionuț Cristache

216
tableta despre sine (1)

in marginea filosofiei rubrica leviathan.roPatru…

Sinele și personalitatea umană

Orice om este un „amestec” de gânduri și emoții, de senzații și comportamente. Este, desigur,  important să înțelegem cum aceste componente interacționează și cum se raportează la sinele nostru. Să aruncăm, deci, o privire sobră și asupra sinelui nostru  interior.

Se vorbește, mai întâi, despre „partea proactivă” a personalității noastre, adică acele componente care „se ocupă” de gestionarea și protejarea noastră în fața lumii exterioare, de exemplu controlul, perfecționismul, pesimismul, ce arăt lumii despre mine, conștiință morală, părțile care se ocupă de responsabilitățile zilnice și multe altele. Aceste părți sunt adesea aprobate de societate, deoarece par a fi productive. Ele ne ajută să ne planificăm, să ne protejăm de pericole și să avem încredere în abilitățile noastre.

Apoi sunt ceea ce, oarecum neinspirat, sunt numite „părțile pompieri”, adică reacțiile impulsive ale semenilor noștri atunci când suferința iese la suprafață. Sunt reacții rapide și intense la suferință, având rolul de a o împiedica să copleșească întregul nostru sistem intern. Aceste părți pot include manifestări precum distragerile de tot felul (rețele de socializare etc.), tendințele suicidale, dependențele, agresivitatea și multe altele. Ele oferă o alinare temporară, dar pot afecta relațiile, sănătatea și imaginea noastră pe termen lung. În loc să trăim conștient și să explorăm sursele interne ale suferinței, „părțile pompieri” reacționează impulsiv, fără preocupare pentru consecințe ulterioare, de multe ori ducând la repercusiuni negative pentru întreg sistemul nostru interior, cât și pentru cel extern.

Abia acum urmează, în plină poezie distopică, „părțile exilate”, adică suferința adâncă, adesea împovărată cu rușinea sau cu experiențele traumatice, în urma cărora s-a definit personalitatea noastră ca modalitate adaptativă în fața vieții. Ele poartă amintirile dureroase, credințele limitative, sentimentele de abandon, convingerea că nu merităm iubirea, furia intensă, dezolarea, lipsa de sens și multe alte emoții profunde.

Și, ceea ce încă mai trebuie spus este că ne rămâne un fel de invitație către auto-descoperire și, astfel, către vindecare. Un cunoscut eseist contemporan scria că, dacă admitem că anumite aspecte ale personalității noastre ne împiedică să trăim din plin și să ne exprimăm, atunci trebuie să înțelegem și rolurile părților care compun personalitatea noastră și relațiile lor cu sinele. Numai așa putem începe să ne eliberăm de constrângerile trecutului și să construim o dinamică sănătoasă, autentică cu noi înșine și cu ceilalți. Prin urmare, să fim în căutarea sinelui.

Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache 

A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.