Unu…
Tu, cel de astăzi, ești identic cu cel de ieri?
De la această veche întrebare pornesc gândurile care urmează. Se știe, sinele este „componenta” noastră interioară de calm, deschidere, conectivitate, curiozitate, claritate, curaj, creativitate și încredere. Dar, ce este, totuși, sinele? Este doar o idee inventată care a apărut în urma interacţiunii dintre creier şi mediul înconjurător? Să nu uităm, fiecare are propriul sine, care e un element spiritual, care trece dincolo de lumea fizică. Un filosof chiar scria că motivul pentru care credem că avem acest sine, elementul transcendent care supravieţuieşte şi după moarte, este acela că noi nu cunoaştem, de fapt, ce este sinele.
Sinele este doar o iluzie? Sinele este un rezultat al interacţiunilor mecanice ale creierului? Este un ansamblu existenţial unificat în care părţile sale sunt incapabile de existenţă separată? Sau reprezintă o organizare particulară a unei noi forţe sau structuri din natură care generează conştiinţa? Sinele este ceea ce creatorul a dorit să fie esenţa umană, iar acest spirit poate fi o componentă a conştiinţei? Întrebări tulburătoare, ca și posibilele răspunsuri…
Tu, cel de astăzi, ești identic cu cel de ieri? Am citit cândva un text complicat, care pornea de aici: sinele există atunci când ne trezim şi dispare atunci când adormim, pentru a reapărea apoi pe când visăm, este acel simţământ că avem un spirit care percepe lumea din interiorul unui corp, de care dispunem şi pe care-l controlăm. Vorbim, se spunea, despre propriul nostru sine. Este acel sentiment al identităţii personale care se perpetuează în timp, de la primele noastre amintiri, trecând prin prezent, până la graniţele viitorului previzibil.
E adevărat că omul a meditat la natura sinelui dintotdeauna. Este acesta real ori este o iluzie? Dacă este real, ce este şi unde îl găsim? Orientări filosofice diferite au ajuns la concluzii în mod radical deosebite. Pe de o parte, este conceptul budist al „lipsei sinelui”, conform căruia suntem doar o colecţie trecătoare de gânduri şi senzaţii. Iar dincolo, este concepţia dualistă care argumentează că sinele există ca un „câmp” separat care interacţionează cu creierul şi pe care-l controlează. Ştiinţa modernă înclină mai degrabă către concepţia budistă. Simţul identităţii nu este o entitate în sine, ci reprezintă o stare de emergenţă a proceselor generale care au loc la nivel cerebral.
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
