Text premiat la concursul realizat de Asociația Culturală Leviathan, ”Descoperă scriitorul din tine!”, prima ediție (1 – 12 iulie 2019), cu tema: Eseu pornind de la afirmația Contelui de Saint-Aulaire despre Ion I. C. Brătianu: ”Țărilor mici le sunt sortiți oameni mari”. Vezi revista ”Leviathan”, anul I, nr. 1, octombrie – decembrie 2018, click aici.
Scopul acestui eseu este acela de a depune un travaliu filosofic cu privire la afirmația de mai sus, ”țărilor mici le sunt sortiți oamenii mari”, o afirmație cu referire directă și personală la adresa unui om politic de notorietate pentru societatea românească, Ion I. C. Brătianu. În linii mari vom extrapola întrebarea: ce înseamnă să fii un om mare pentru o țară mică?
Cred că ceea ce este caracteristic oamenilor mari este flexibilitatea modului de gândire. Neavând convingeri dogmatice, ei pot scăpa de griji și pot obține obiectivitate și reflecție liberă, necesare pentru a lua deciziile cele mai bune, atât în viața personală cât și în viața societății din care fac parte. Omul este o ființă socială care se împlinește pe sine doar în societate alături de ceilalți. Prin urmare cred că un om mare într-o țară mică este acel om care poate lua decizii care să aducă bunăstare și fericire unui număr cât mai mare de oameni, chiar dacă aceștia trăiesc într-o țară mică.
O țară mică este mică în măsura în care ne raportăm la geografie, populație și forța politică, economică și militară, adică ceea ce se cheamă geopolitică. Or în aceste condiții, prin analogie cu alte țări denumite și ”super-puteri geopolitice”, precum Anglia, Franța, Germania, Statele Unite etc., putem spune că da, România este o țară mică, dar dacă ne raportăm la nivel global, o văd ca pe o țară medie. Omul politic este un om realist, capabil să transceadă multitudinea preferințelor umane și să încerce să obțină o agregare a acestora. Unii oameni posedă mai multă cunoaștere politică decât alții, iar unul dintre acești oameni se numește Ion I. C. Brătianu, de aceea ”țărilor mici le sunt sortiți oamenii mari”.
Prin ce se distinge un om mare într-o țară mică? Prin capacitatea sa de a-și legitima reprezentarea atribuită de ceilalți. Un om mare este cel care se legitimează cel mai bine prin carisma sa, prin personalitatea sa, o personalitate pe care și-o impune prin substanța ideilor și forța argumentelor. Ion I. C. Brătianu și-a asumat cu succes acest rol, adică un rol în care, bazat pe forța argumentelor, să poată lua deciziile cele mai bune pentru interesul național al ”țării mici” din care făcea partea. În esență, fiecare individ urmărește numai avantajul său, prin urmare și cel al comunității din care face parte.
Oamenii mari sunt acei oameni care în mod paradoxal se fac mici, adică se smeresc în fața celorlalți, lăsând la o parte orgoliul omenesc. Ion I. C. Brătianu este un om mare, un bun om politic care s-a smerit în fața altor diplomați ai lumii în diversele cercuri elitiste pe unde s-a perindat. Probabil că, dacă ar fi fost un om mândru și plin de sine, nu s-ar fi aflat la masa negocierilor pentru a lua cele mai bune decizii pentru o țară mică cum este România.
Politica înseamnă negociere, iar negocierea o câștigă cel care are capacitatea mai mare de a pune presiune, o presiune care se pune pe ”marea tablă de șah a lumii”, cum mai este numită geopolitica. Oamenii mari au capacitatea de răspândi energie astfel încât un număr cât mai mare de oameni să poată câștiga ca urmare a deciziilor lor. În esență, dorința de bunăstare este singurul motiv al acțiunilor omenești, un om mare caută să aducă bunăstare și fericire cât mai multor oameni. Prin deciziile sale politice Ion. I. C. Brătianu asta a încercat să facă, aceasta era misiunea sa.
Cred că dorința de bunăstare este singurul motiv al acțiunilor omenești, iar un om mare, prin acțiunile și deciziile sale, încearcă să le asigure celorlalți condiții mai bune de viață, de aceea țările mici au nevoie de oameni mari, oamenii mari fiind aceia care le pot aduce prosperitate. Totodată, oamenii mari sunt acei oameni care pot scoate țările mici dintr-o stare de minorat, adică din incapacitatea de a deveni autonome, de a putea lua decizii bazate pe suveranitate.
Nu știu în ce măsură țărilor mici le sunt sortiți oamenii mari, în măsura în care această afirmație poate fi catalogată drept un mit, adică mitul salvatorului, acel mit conform căruia există un singur salvator care poate salva întreaga lume? Rămâne o întrebare deschisă asupra căreia putem reflecta. În fond, un om mare nu trebuie să îngrădească libertatea de gândire și reflecția liberă celorlalți oameni.
Oamenii mari sunt acei oameni care caută să asigure un garant al înțelegerii și să asigure securitatea celorlalți, poate că de aceea sunt sortiți țărilor mici, așa cum un frate mai mare este sortit să aibă grijă de frații mai mici. Carisma și personalitatea unui om mare îi conferă legitimitatea de a putea conduce o țară mică, o țară pe care să o poată face mare prin exemplul său personal. Cred că exemplul personal este cea mai bună școală la care se poate învăța.
Un om mare veghează la binele determinat de atitudinea și acțiunile sale, în ideea ca prin acestea să determine la rândul său cât mai mult bine în societate. Cred că Ion I. C. Brătianu a fost sortit unei țări mici ca România tocmai pentru a aduce o cantitate cât mai mare de fericire în rândul cetățenilor acestei țări.
Iulie 2019, București
Vezi: Câștigătorii primei ediții a concursului ”Descoperă scriitorul din tine!”
Arhiva rubricii Descoperă scriitorul din tine!
Pagina proiectului Descoperă scriitorul din tine!
• Cele trei numere de până acum ale revistei trimestriale ”Leviathan” pot fi citite aici.
• Pentru a cumpăra edițiile tipărite ale revistei, click aici.
• Abonamente la revista trimestrială ”Leviathan”, ediția tipărită, click aici.
