3. Alte gânduri despre compasiune
Compasiunea, scria un poet, este o flacără blândă ce nu arde, ci luminează. Ea nu cere nimic, doar privește și înțelege. În ochii celui care suferă, ea recunoaște propria umbră, în zâmbetul celui fericit vede speranța că totul poate fi din nou întreg. Prin ea, cauți să vindeci lumea cu ajutorul cuvintelor, chiar și prin tăcerea care spune: nu ești singur. Este puterea de a rămâne deschis atunci când viața te-ar face să te închizi, e curajul de a simți fără teamă, de a iubi fără condiții, de a ierta fără promisiuni. Frumos, desigur, dar greu de aflat în lumea tristă de azi…
Și, tot astfel, se mai spune că fiecare gest mic de bunătate devine o rugăciune nevăzută, ca un fir subțire de lumină care leagă sufletele între ele. Compasiunea e începutul oricărei vindecări – a celuilalt, dar și a ta. Într-un film celebru, personajul bun îi spunea condamnatului fără speranță: „Închide ochii pentru o clipă, respiră adânc, simte cum aerul intră și iese din tine, lasă gândurile să se așeze, ca frunzele care cad încet pe un luciu de apă.”
Compasiunea este un gest tăcut al inimii, nu o emoție puternică, ci o vibrație blândă, ca lumina dimineții care atinge ușor ferestrele lumii, simte cum această lumină se aprinde în tine, ea nu judecă, nu compară, ea privește suferința cu ochi limpezi și spune: „Și eu am fost acolo.”
Compasiunea, deci, e o prezența tăcută care alină durerea. Suntem îndemnați să simțim cum se înmoaie zidurile dintre noi și lume, cum ceea ce părea „celălalt” devine „o altă formă a mea”. În fiecare cuvânt, în fiecare atingere, în fiecare privire, poate exista o urmă de compasiune. Și atunci, chiar dacă lumea nu se schimbă peste noapte, ceva se transformă tainic, se răspândește mai departe, atingând alte inimi, alte suflete, alte tăceri. Pentru că acolo unde este compasiune, este începutul oricărei vindecări.
Greu, foarte greu de convins în lumea distopică în care trăim că toate acestea sunt și altceva, dincolo de metafore, de imagini colorate și luminoase. Îmi amintesc cuvintele lui Petre Țuțea, întrebat despre politicienii români; un singur cuvânt, a răspuns, compasiune…
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
