”Cu reclama prin Bucureştiul interbelic (4)” de Mirela Nicolae

572
Mirela Nicolae ziare interbelice Universul publicitate
Grafică de Costin Tuchilă

Din presa de altadata rubrica logo leviathan.roȊn forma sa din 2002, Legea naţională a Audiovizualului defineşte publicitatea în sensul său larg ca fiind ”orice formă de mesaj, difuzat fie în baza unui contract cu o persoană fizică sau juridică, publică ori privată, în schimbul unui tarif sau al unor beneficii, privind exercitarea unor activităţi comerciale […], fie difuzat în scopuri autopromoţionale”.

Cu 75 de ani mai devreme nu se poate vorbi despre reglementarea clară a publicităţii şi promovării din piaţa de presă. Astfel că, Universul”, cel mai important cotidian, fondat în 1888 de Luigi Cazavillan, publica orice anunţ, ştire, articol, caricatură, desen care i-ar fi putut aduce notorietate dar, mai ales, cititori.

După Primul Război Mondial, date fiind sărăcia, confuzia, dorinţa de a obţine informaţii rapide, oamenii dădeau anunţuri plătite spre a fi publicate în paginile dedicate ale ”Universului”.

De la anunţuri privind înfiinţarea de fabrici, întreprinderi, depozite, românul s-a gândit să promoveze orice: oferte şi cereri de locuri de muncă; meditaţii la limbi străine, matematici, pian; anunţuri matrimoniale mascate prin care domni sau doamne singure ofereau în chirie sau gazdă altor celibatari, camere sau apartamente în case, vânzări, ipoteci; chemări în judecată sau testamente. Iată ce notează editorul la rubrica dedicată din 10 martie 1928:

”Lemne de foc – lei, 80. Cer rotund lei 1100 mia de kg, uscate, tăiate şi transportate. Vinde depozitul din str. Vaselor 29 prin Moşilor”.

Iar în alt anunț se scrie:

”Cele mai solide biciclete şi gramofoane le-am găsit numai la Rezistenţa, str. Colţei 27 şi Calea Moşilor, 352. Proprietar: N. Arvatescu.”

Ceva mai devreme, la 1 martie 1928, ziarul publica următoarele la secţiunea ”Inchirieri”:

”Nedelescu Ion – Bernart Coenert, imobil, str. Polizu 8 cu lei 125.000 anual.

Serviciul de noapte al farmaciştilor era consemnat de ziar:

D.Ciolac – str. Bărăţiei 48, tel.44/58; Gheorghe Dan – Calea Griviţei 183; N. Wasserman – Calea Moşilor 249.”

Cât despre anunţurile pentru găsirea unui loc de muncă, acestea erau numeroase, pitoreşti, preţăluite la 3 lei sau 4 lei cuvântul publicat. Iată câteva mostre:

”Caut femeie fără bărbat la toate să ştie bine gătit. Edgar Quinet, 10.

Fată în casă fără bărbat caut, Vasile Lascăr, 7.

Femeie fără bărbat se caută la toate. Ghica. Calea Victoriei, 97, în fund.

Caut femeie pricepută la toate fără bărbat, are cameră la două persoane. 11 Iunie 54.

Sufragioaică servită cu acte caută. C.A; Rosetti 29.”

Într-un anunţ casetat ni se spune la 19 martie 1921 că se înfiinţează o şcoală ”de tipografie pentru ucenicii artelor grafice” pentru ca, la 5 iulie 1928, să fie descrisă cu lux de amănunte, într-un editorial, ”Înfiinţarea marelui post de radio-difuziune”. Presupun că a fost un articol plătit sau publicarea lui a creat unele avantaje celor de la ”Universul”, deoarece Radiodifuziunea Română a fost creată ca Societate pe acţiuni:

”Imediat după înapoierea d-sale la Bucureşti, D. Const Dimitriu, ministrul comunicaţilor, a hotărât să convoace Consiliul de Admnistraţie al «Societăţii de radio-difuziune». Ni s-au dat lămuriri că au şi fost comandate unei case străine instalaţiile necesare pentru înfiinţarea marelui post de radio-difuziune, care va fi unul din cele mai mari posturi din lume. Lucrările de instalaţie vor începe în toamnă, iar cel mai târziu la Paşte, lucrările vor fi gata.

Până atunci, «Societatea de radio-difuziune» a pus la dispoziţie un post provizoriu, care va începe să funcţioneze în octombrie-noiembrie, pentru facerea unor experienţe.

Este posibil ca staţiunea să se instaleze la o depărtare de 6-7 km de Bucureşti, pe şoseaua care duce la Ploeşti.

S-a intervenit la ministerul domeniilor să se acorde 6 ha pentru aşezarea instalaţiilor.

Actualmente se lucrează la alcătuirea programelor spre a se putea obţine cele mai bune rezultate.”

Din nevoia pragmatică de a obţine bani, presa scrisă interbelică a publicat aproape orice; a venit cu idei creative referitoare la publicitatea stradală şi instituţională; a tolerat reclame care, prin normele actuale, sunt interzise minorilor.

Și totuşi, societatea de-atunci nu s-a degradat, nici nu s-a sfârşit aşa cum anunțau apocaliptic notalgicii ”La Belle Époque”.

Vezi: ”Cu reclama prin Bucureștiul interbelic (1)” de Mirela Nicolae

”Cu reclama prin Bucureştiul interbelic (2)” de Mirela Nicolae

”Cu reclama prin Bucureştiul interbelic (3)” de Mirela Nicolae

Arhiva rubricii Din presa de altădată

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.