Spiritul superior fără limite…
Religia mea, afirma Einstein, constă într-o admiraţie umilă a spiritului superior nelimitat, care se revelează în detaliile neînsemnate pe care suntem capabili să le percepem cu mintea noastră slabă şi limitată. A fi mulţumit cu limitele tale, este o stare mizerabilă, scria și Goethe. Limita fiecărei dureri este o durere şi mai mare. Cioran? Parcă…
Altfel spus, ceea ce poți visa, aceea poți face, pentru că limitele sunt toate in interiorul nostru. E simplu că crezi că, dacă vrei ceva cu adevărat, nu există limite pentru ceea ce poți face, mai greu e cu viața propriu-zisă… adică să realizezi. Deși cineva spunea că gândurile și imaginația noastră sunt singurele limite reale pentru posibilitățile noastre. Drept este că un orgoliu nelimitat vine dintr-o rațiune limitată.
Sigur că avea dreptate Constantin Noica, nu-i nimeni vinovat de neîmplinirile noastre, limitele interioare sunt mai dureroase decât orice limită exterioară. Știința poate stabili limite pentru cunoaștere, dar nu ar trebui să pună limite imaginației, credea Bertrand Russell. Iar altcineva scria că nu suntem victime ale genelor noastre, ci – de fapt – avem capacitatea nelimitată de a trăi o viață plină de pace, fericire și iubire. Cam așa: oriunde mergem și orice facem, trăim întreaga viață cu limitele impuse de mintea noastră.
Limitele ne oferă libertate, în loc să ne concentrăm pe teama fiecărei clipe care trece, ne concentrăm pe bucuria momentului. Și ar trebui, ni se mai spune, să vedem limitele, ca pe ceva ce trasează un spațiu de existență, un spațiu în care încap iubirea se sine și iubirea de ceilalți. Singurele limite pe care le avem sunt cele în care credem.
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
