Unu…
O introducere necesară: lingușirea, plata anticipată a trădării?
A scrie despre lingușire și lingușitori e o încercare dificilă, un subiect incomod și vast. Un proverb vechi zicea că lingușitorul nu se pripășește pe lângă cei săraci, adică lingușitorii, ca umbra după om, se țin de cei mai mari. Îmi amintesc și un sfat de altădată, lingușirea trebuie tratată ca parfumul, miroase-o și bucură-te, dar n-o înghiți.
Se spune că a linguși înseamnă a-i cânta cuiva în strună, adică „a peria” pe cineva. Scria Bernard Shaw: „Arată-mi toate greșelile, ca de la om la om, pot să rezist la orice, exceptând lingușirea.” Iar Dostoievski credea că nimic nu e mai greu ca sinceritatea și mai ușor ca lingușirea. Și chiar așa e, greșeala cea mai mare este a celui care disprețuiește adevărul și se lasă împins de lingușire. Sau, cum spunea Nicolae Iorga, „lingușirea este plata anticipată a trădării care ți se pregătește.” A fost comparată cu moneda falsă, ea nu are circulație decât datorită vanității noastre. Cum afirma cineva, nu vocea este cea care ne comandă o poveste, ci urechea, iar lingușitorul trăiește pe cheltuiala celui care-l ascultă.
Se întâmplă adesea ca oamenii lingușitori să fie preferați celor sinceri, se știe bine că lauda falsă și interesată este atât de ageră, încât te poate păcăli imediat. Ne place să fim lăudați și nu ne place când ni se spune sincer că am greșit sau că unele lucruri pe care le facem nu sunt în regulă. Pentru că, adesea, cădem ușor în plasa lingușitorilor și îi lăsăm atât de ușor în urmă pe cei care și-au exprimat cu sinceritate o părere ce nu ne-a fost pe plac.
Altcineva credea că lingușitorii se arată când te aștepți mai puțin, pot apărea cerând o favoare, făcându-te să te simți măgulit și atrăgându-ți atenția că au apelat la tine pentru că ești singura persoană care îi poate ajuta, pot apărea atunci când simți nevoia să fii adulat și complimentat, ei știu cum să facă un compliment reușit, știu să-ți făgăduiască prietenia și să mimeze loialitatea desăvârșită.
Dostoievski, în Crimă și pedeapsă, scria: „Nu există pe lume ceva mai greu decât sinceritatea și ceva mai ușor decât lingușirea. Dacă în sinceritate se strecoară numai a suta parte dintr-o notă falsă, se produce o disonanță și apoi e bucluc. Dacă în lingușire absolut toate notele sunt false, ea totuși face plăcere și este ascultată fără supărare.” Iar Socrate afirma că „dacă cineva se apropie de tine prea repede, prea insistent și complimentele nu mai contenesc, s-ar putea să te afli în apropierea unei prăpăstii construită anume pentru tine de un lingușitor”.
O concluzie amară, în introducerea de aici, lingușitorul ia o formă vicleană, care păcălește, el ia chip de prieten și te îndreaptă fericit pe calea pe care și-o dorește. Fericit?
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
