„Despre noi și bășcălia la români” de Ionuț Cristache

276
glumă bascalie tableta ionut cristache (1)

in marginea filosofiei rubrica leviathan.ro5. Unde s-a născut bășcălia?

Bășcălia, zeflemeaua, bătaia de joc, luarea în derâdere, înjosirea, luatul peste picior, luarea în balon, despre toate acestea vorbim aici. Sunt tot atâtea cuvinte care acoperă o realitate ce s-a impus, pas cu pas, în vremurile noi pe care le trăim. Și, cum arătam data trecută, față de ironie și în raport cu umorul sănătos, bășcălia descrie condiția de om singur a celui care o practică, îl plasează pe „autor” deasupra tuturor.

Cel care practică bășcălia trăiește sentimentul fals al unei libertăți fără limite. Bășcăliosul se sustrage discernământului, participării la rezolvarea problemelor comunității, tot astfel cum se sustrage și rezolvării problemelor proprii, rămase nedefinite de-a lungul anilor. Lumea noastră politică post-decembristă e plină de exemplare ale bășcăliei de proastă calitate, cu lehamite ar trebui să le înșirăm aici numele. De ce am face-o? Au fost exemplarele „bășcăliei cu ștaif”, care ne invitau să le numărăm ouăle. Ascunse, apoi, la „bulău”…  Au venit marinarii hăhăitori, cu „bășcălia populară”, cu  zeflemeaua prezidențială aplaudată de popor. Și tot așa… De fapt,  politicienii se folosesc de bășcălie de fiecare dată când nu au ce spune, incapabili să comunice ceva prin enunțuri simple și clare, depășiți de problemele reale pe care ar trebui să le rezolve.

Bășcălia a devenit un exercițiu pe măsură ce comunicarea a devenit tot mai dificilă: între oameni în general, între oameni și instituții, între politicieni și electorat. Trăim într-o lume în care auzim tot mai rar hohotul de râs sănătos, acesta este înlocuit de rânjetele bășcălioșilor de doi bani; ei nu au acces la bucurie în intimitate, la veselie împreună cu alții. Ei otrăvesc chiar și aerul pe care-l respiră, dar nu știu să sufere, dimpotrivă…

Bășcălia a fost ridicată la rang de „discurs” și de „mod de a fi”,  s-a transformat într-o boală productivă, în bășcălia fără limite. Exersăm bășcălia totală, spumoasă, groasă, perfidă. Bășcălia n-ar trebui să fie un mod de ripostă, cu atât mai puțin unul de viață, pentru că nu aduce niciun rezultat concret.

Continuăm să credem că ea este o cale de vindecare? Nu e…

Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache 

A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici. 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.