5. Despre recunoștință, pornind de la o carte…
E vorba despre Recunoştinţă de Delphine de Vigan și se adună cam așa: să spui mulţumesc, să primeşti recunoştinţa celuilalt, pare foarte simplu, însă, uneori, este foarte complicat, ne asigură autoarea. Recunoştinţă urmăreşte destinele a trei personaje: Michka, o bătrână doamnă odinioară sclipitoare, reporter şi corector la reviste de prestigiu, căreia bătrâneţea îi răpeşte independenţa şi limbajul, silind-o să se interneze într-un cămin de bătrâni; Marie, tânăra care a fost crescută de Michka, pentru că mama ei a eşuat lamentabil, şi care, dintr-odată, vede că nu mai are timp să-şi exprime recunoştinţa; Jérôme, tânărul ortofonist de la căminul de bătrâni, care-şi face meseria cu dăruire şi compasiune, fiind absorbit în valsul acesta al recunoştinţelor. Ceea ce-i leagă sunt amintirile din copilărie şi acel „mulţumesc” pe care n-au mai apucat să-l spună, trecutul care se întoarce şi le determină viaţa de mai târziu. Îi urmărim descoperindu-le secretele şi rănile vii, necicatrizate.
Citim, deci: „Pe fundalul dramatic al pierderii implacabile, autoarea proiectează un fascinant joc al cuvintelor: Michka, afazică, îşi pierde cuvintele şi inventează altele noi, răvăşind şi orientând vorbirea în direcţii neaşteptate, adesea amuzante, dar mai cu seamă înduioşătoare. Autoarea îi priveşte cu o imensă empatie pe cei foarte în vârstă, atunci când viaţa devine o flacără firavă, care se poate stinge în orice clipă.” Și încă: „Într-o lume în care discursul urii se dezlănţuie pe ecranele noastre, romanul lui Delphine de Vigan pare să aibă asupra Franţei efectul unui balsam.”
De aici, întrebarea firavă, ne-am putea imagina o relaţie apropiată între loialitate şi recunoştinţă, adică să fii conştient de ceea ce-i datorezi cuiva, să-i fii recunoscător, nu e acesta punctul de plecare al loialităţii? Recunoștința este cheia care deschide poarta către o viață împlinită, transformând modul în care privim lumea din jurul nostru și interacțiunile noastre zilnice, este o forță puternică, capabilă să vindece răni și să aducă lumină în cele mai întunecate colțuri ale existenței.
La sfârșit, aș vrea să vă mai spun că așa pare să fie, recunoștința este calea spre Dumnezeu, cu cât o căutam mai mult, cu atât îngerii ne vor da mai multe motive să fim recunoscători în viață. „Recunoștința este memoria inimii”, scria Balzac, dacă ai dat, uită, dacă ai luat, pomenește, mai zice un vechi proverb. Trebuie să ne dăm seama că nu fericirea ne face recunoscători, ci recunoștința ne face fericiți. Și chiar așa este, prietene, nu te ruga atunci când plouă, dacă nu te rogi și atunci când strălucește soarele…
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
