„Din orașul meu, sprijinit în Turnul Chindiei” de Ionuț Cristache

125
Târgoviște
Târgoviște

in marginea filosofiei rubrica leviathan.roMi-a plăcut întotdeauna să mă plimb pe străzile orașului meu. Le știu aproape pe toate. Cu un drag prieten, plecat între timp în lumea mai bună care ne așteaptă pe toți, am bătut trotuarele mai largi sau mai înguste, străzile pietruite sau prost asfaltate, printre gropile mai vechi sau mai noi ale orașului pe care eu l-am iubit mereu. Un oraș care arată, acum, tot mai bine, vă invit să-l vizitați!

Într-o zi, am greșit drumul, am trecut fără să vreau pe acolo… Un loc ciudat, cu străzi înguste, cu garduri prăbușite, cu rufe întinse peste ulucile putrezite deja, cu un amestec de fiare vechi și tuciuri fumegânde, în marginile porților de la intrare. Porți? Niște aripi pestrițe, cu balamale suspendate, cu gloata de puradei rostind cuvinte de neînțeles pentru mine…

Ulița îngustă e undeva, foarte aproape de centrul orașului. Acasă am căutat o pagină, dintr-o carte, care mi-a venit în minte, cu gândul la fotografiile electorale uriașe de acum câțiva ani, din care domni eleganți ne promiteau bunăstarea, liniștea, curățenia, delicatețea dimineților de toamnă, prosperitatea pierdută și câte și mai câte… Este o pagină care zice așa: „…domnea o duhoare de neînchipuit, strada trăsnea a gunoi și a bălegar, curțile dosnice a urină și a murdărie de șobolani. Bucătăriile de vară din curți miroseau a varză stricată și a seu, încăperile neaerisite duhneau a praf mucegăit, dormitoarele a saltele unsuroase, a pături umede și arome înțepătoare. Oamenii puțeau a sudoare și a haine nespălate, gura le duhnea a dinți stricați, stomacurile a zeamă de ceapă, iar corpurile a lapte acru și bube… Puțea toată lumea, chiar și regele lor. Am trecut peste descrierea altor încântătoare împrejurimi, pentru a ajunge la concluzie: lucrării schimonositoare a bacteriilor nu i se știe măsura, așa că nu există făptură a omului care să nu fie însoțită de vreo împuțiciune.”

Desigur, orice asemănare cu realitatea de azi este pur întâmplătoare. Orașul meu își caută, în toamna pustie, o culoare amestecată.

Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.