La data de 7 februarie 1777 s-a născut Dinicu Golescu (Constantin Radovici din Goleşti), ispravnic, hatman, mare logofăt în Muntenia şi memorialist. Lucrarea sa Însemnare a călătoriei mele făcută în 1824, 1825, 1826 reprezintă, în literatura română, primul jurnal de călătorie tipărit.
Membru fondator al „Societăţii literare” (1827), alături de Ion Heliade Rădulescu, a contribuit la apariţia „Curierului românesc”, prima gazetă în limba română cu apariţie constantă şi îndelungată, publicată în Ţara Românească între anii 1829–1859, sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu.
Este tatăl celor patru „fraţi Goleşti” (Ştefan, Nicolae, Alexandru şi Radu) care au avut un rol
important în desfăşurarea Revoluţiei de la 1848 şi a celorlalte evenimente politice din istoria românească a secolului al XIX-lea.
Dinicu Golescu a înzestrat prin contribuția sa directă învățământul, scriind și tipărind o carte începătoare de studii, tipărind o culegere de tratate între Rusia și Turcia, referitoare la Principatele române, traducând și tipărind lucrări din limba greacă, o traducere a unei colecții de pilde în 1826, intitulată Adunare de pilde bisericești și filosoficești. Tălmăcite de pre limba grecească în cea românească de Constantin din Golești, Buda, 1826. De asemenea a publicat și un tratat de filozofie morală în 1827.
Epitaful scris de Ion Heliade Rădulescu la moartea lui Dinicu (Constantin) Golescu, publicat în „Curierul românesc” din 9 octombrie 1830, glăsuiește: „Te înalți, pieri dintre noi, dar pomenirea ta nu va pieri, scrisurile tale vor sta de față și aici, și înaintea judecății cei înfricoșate! numele tău va fi drag învățăturii și celor ce se adapă de dânsa.”
