„Doamna Cârtiţă” de Lică Barbu

94
Desen de Lică Barbu
Desen de Lică Barbu

logo lumea lui licutaAm aflat cu tristeţe că doamna educatoare va lipsi tot anul de la grădi’. Aseară a luat-o salvarea la spital şi a născut un băieţel. Ne-am bucurat, dar ne-am și întristat. O iubeam cu toţii şi o doream lângă noi. Ce ne facem noi fără ea? Era ca o mămică pentru noi. Glasul ei cald şi cristalin ne mângâia, chiar şi atunci când ne muştruluia pentru vreo trăznaie. Ne ajuta să nu plângem când ne loveam neatenţi, în aşa fel încât ne pufnea râsul cu toată durerea de moment.

Unii dintre colegii mei sunt mai săraci şi nu aveau la ei pacheţel mai consistent. Doamna ne aduna pacheţelele, le întindea pe o măsuţă şi mâncam împreună, fără să ne supărăm. Cum să ne supărăm când însăşi Doamna aşeza pe masă pacheţelul ei. Eram ca o familie.

Unii dintre copii sunt mai slăbuţi la desen, la construit ceva din ceva, la recitat o poezie. Doamna îi lăuda cel mai mult şi, încet-încet, aceşti copii se simţeau mai buni, mai puternici. Nu critica pe nimeni. „Toţi suntem egali. Să ne ajutăm între noi!”, spunea Doamna Înger.

Totul ne plăcea la Doamna, dar cel mai mult şi mai mult mie îmi plăcea cum cânta. Până şi aerul se oprea în văzduh să o asculte. Noi eram fermecaţi de glasul ei şi învăţam cu plăcere cântecele. Nu am să le uit niciodată. Chipul, glasul, mersul ei printre noi ca un fulg de pescăruş căzut în zbor, privirea ei care prindea în scânteia ochilor toate comorile sufleteşti ale lumii, toate acestea ne fascinau, era ca o zână venită din cer să ne iubească şi ne cerea să ne oprim timpul inocent la timpul nostru. Cum să nu o iubim, măi Oameni mari?

Tot visul meu s-a spulberat când, azi-dimineaţă, în grădiniţă, ne aştepta o doamnă mai în vârstă, îmbrăcată cenuşiu, cu un păr făcut coc şi câţiva perişori sub nas. Imaginaţia m-a ajutat imediat şi am botezat-o în gând: Cârtiţa. Prea era de sub pământ. Am spus ,,în gând”. Cu voce tare nu aveam curaj să spun, nici măcar şoptit, pentru mine.

A tunat un „Bună dimineaţa, copii!”… de nu ştiam dacă e dimineaţă sau seară. Plângăcioasa a început să plângă şi când această doamnă nouă a ţipat la ea, că ce are de plânge o fetiţă râzgâiată ca ea, a început să plângă înfundat şi lacrimile îi curgeau şiroaie.

Luluţa s-a cerut la toaletă. Cârtiţa i-a retezat-o scurt: „La pauză!”

Au început orele de program. Ne tremurau mânuţele când ţipa la noi. Ce să desenăm, ce să ne jucăm? Eram sub semnul vinovăţiei tot timpul. Ca un tunet. Ne-a cerut să desenăm copaci şi flori. Nu ştiu ce era în capul lui Titirez, căci mintea lui a desenat un balaur. Doamna l-a făcut incapabil şi i-a rupt foaia de desen. La pauza de masă, doamna ne-a controlat în gentuţe şi ne-a confiscat din pacheţele sub motivul că ne îmbolnăvim cu ce aveam la noi. Mai încolo, înfuleca pe rupte mâncărica noastră. Zburlita a trecut în joacă pe lângă mine şi m-a sărutat copilăreşte. Până am plecat acasă, Zburlita a stat la colţul pisicii.

Doamne, ce se întâmplă? Toată grădiniţa era sub nori negri. Cui să ne plângem? Dar toate au o răsplată. Când Cârtiţa s-a supărat pe Botic că-i curgea nasul, s-a repezit să-i dea o găletuşă unde să-şi sufle nasul. S-a împiedicat de o jucărie cu roţi şi a zburat spre peretele ce o aştepta cu drag şi plăcere. A rămas lată. Am râs de ne-am prăpădit. S-a ridicat cu faţa schimonosită şi a urlat la noi: „Afarăăăăă!” Cu plăcere, doamna Cârtiţă! Mâine nu ştiu cine mai vine fără părinţi la grădiniţă să ne apere de balaurul apărut în locul zânei noastre dragi.

Părinţii noştri au făcut reclamţie. Doamna Cârtiţă s-a făcut foc şi pară pentru că au reclamat-o. Dimineaţă, noi am stat afară, iar părinţii, doamna Cârtiţă şi doi domni, erau înăuntru, discutau aprins. Aşa de aprins, căci s-au aburit geamurile. Cam după o oră au ieşit şi ne-a spus să mergem acasă până luni. Doamna Cârtiţă ne privea de sus, de parcă noi eram vinovaţi că ea nu iubeşte copiii. Nici să păzească vacile nu-i bună, le bate şi le chinuie.

Uraaa! Până luni, liber. Liber la joacă, normal.

N-am ieşit din prima pe stradă. Un munte de frunze mă aştepta să-l strâng, Barbony behăia neîntrebat, Ghiţă gâgâia fără rost, orătăniile se ţineau după mine. Era clar. Trebuia să le dau păpică. Nu înainte de a discuta cu ei problema de la grădiniţă. Păi ce? Mă asculta vreunul? Lasă, vorbesc cu ei după ce papă.

În bucătărie nu era nimic de mâncare. Mă luase şi pe mine foamea. Am căutat prin cămară şi nu era mai nimic. Magiun nu voiam, compot nici atâta, aşa că m-am înfipt la borcanul cu untură. Mmmmm! Pe pâine, cu puţină sare, o nebunie!

Am controlat prin cuibar şi am venit cu trei ouă. Le-am aruncat într-o tigaie şi am lins farfuria după ce am mâncat ouălele ochiuri.

Şi-am ieşit în stradă la joacă. N-ai să vezi! Zburlita ne-a mobilizat pe toţi şi dă-i la strâns frunze. Nu mă deranja, doar strânsesem şi în curte, dar în stradă bătea puţin vântul. Un chin să strângi frunzele când bate vântul.

La Zburlita venise Perluţa în vizită. De la un timp, venea din ce în ce mai des. De ce oare? A participat şi ea la strâns frunze. Când şi când mă lua de mânuţă să-mi arate pe unde erau frunze. Ei, motiv! Ce? Eu nu vedeam?

Într-un final am strâns frunzele grămadă şi hai să facem un foc să coacem gutui pe care le-a adus Tatalai, iar Parfeu a adus cinci cartofi. Câte unul de fiecare. Greu! Frunzele erau ude, iar chibriturile se stingeau. Degeaba am pus ziare şi suflam de mama focului. Perluţa făcea vânt cu făraşul.

Victorie! S-a aprins focul. Repede am aruncat crenguţe şi multe frunze, dar şi cartofi. Gutuile le-am înfipt în nişte ţepuşe. Cât ai zice frunză arsă, cartofii s-au copt repede.

Miroseam toţi a fum ca o locomotivă pe cărbuni. Am trecut la festinul nostru. Neavând furculiţe, păpam cartofii direct din coajă. Tare mai frigea, dar nu ne păsa. Aveam nişte feţeee! Zburlita avea mustăţi, iar Perluţa avea coji de cartofi şi-n păr. La gutui, ce mai, am atins apogeul cu pofta cu care mâncam. Râdeam cu bucurie şi eram fericiţi!

Uitasem complet de madam Cârtiţă.

Vezi arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu

Vezi și arhiva Proiect Zâmbetul unește

Pagina Zâmbetul unește 

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.