”Dobrogea cosmopolită sau Raiul intercultural” de Urfet Şachir

1504
Adam Bălțatu (1889–1979), ”Case la Mangalia”
Adam Bălțatu (1889–1979), ”Case la Mangalia”

traditiones rubrica leviathan.ro logoAşezată la răspântia a două drumuri şi cu o soartă zbuciumată, Dobrogea, conform atestărilor arheologice, este o regiune locuită din cele mai vechi timpuri, având o compoziţie etnică variată: români, care sunt majoritari, aromâni (macedoneni), turci, tătari, lipoveni, germani, italieni, greci etc., aproximativ 18 etnii, fiind un exemplu de convieţuire între etnii prin toleranţă şi înţelegere, ceea ce arată capacitatea locuitorilor din această zonă de a trăi în pace şi iubire în acest mozaic de culturi.

Printr-un periplu prin Dobrogea natală, mă voi opri puţin în localitatea de baştină şi, apoi, în zona în care locuiesc în prezent, pentru a trece în revistă frumuseţea locurilor şi varietatea culturală.

Nuntă la Cobadin Sursa foto Youtube
Nuntă la Cobadin. Sursa foto: Youtube

Astfel, Cobadinul este localitatea în care am văzut lumina zilei şi unde mi-am petrecut copilăria şi adolescenţa. Este una dintre cele mai mari comune din judeţul Constanţa, care urma, prin anii 1972–1985, să devină oraş, dar, din varii motive,  nu a mai devenit. Având rezultate deosebite în agricultura de stat şi cooperatistă, era o comună de protocol, astfel că, de două-trei ori pe an, aveau loc vizite la cel mai înalt nivel. Comuna este situată în sud-estul extrem al României şi sudul judeţului Constanţa, în podişul Cobadin, la distanţe aproximativ egale atât de Dunăre, cât şi de mare (40 km), la răscrucea unor drumuri antice importante – pe drumul ce leagă municipiul Constanţa de comuna Adamclisi, unde se află monumentul Tropaeum Traiani.

Monumentul de la Cobadin. Foto arhiva persomala Urfet Șachir
Monumentul de la Cobadin. Foto: arhiva persomala Urfet Șachir

Pe aceste meleaguri au fost consemnate importante evenimente istorice din perioada celor două războaie mondiale, precum şi din timpul Revoluţei Române din 1989.

Ȋn cinstea eroilor satului, care şi-au jertfit viaţa în luptele pentru apărarea ţării şi a ţinutului dobrogean, în anul 1925 s-a construit un monument pe care au fost consemnate numele tuturor celor ce şi-au pierdut viaţa. Monumentul se află amplasat în centrul comunei.

Locuitorii sunt oameni paşnici şi gospodari, familişti, cu copii şi nepoţi frumoşi, dornici de învăţătură, cu bătrâni sfătoşi, care sunt exemple vii şi necontestate pentru tineri.

Viaţa culturală a comunei a fost dintotdeauna intensă aici, în comună existând o bibliotecă cu un număr de 23 000 de volume, numărul fiind în creştere trimestrial, patru calculatoare conectate la internet, accesul pentru cititori fiind gratuit, un cinematograf şi un cămin cultural modernizat (Casa de Cultură), unde au loc evenimente culturale, expoziţii de artă, diverse cursuri de calificare etc.

v
Corul de femei ”Privighetorile de la Cobadin”. Sursa foto: Google

Activităţile culturale constau în spectacole de teatru, folclor, circ, divertisment şi spectacole pentru copii cu participări ale ansamblurilor din ţară şi din străinătate, cu formaţii artistice proprii. De altfel, Cobadinul este renumit pentru vestitul cor de femei ”Privighetorile de la Cobadin”, laureat al mai tuturor concursurilor naţionale, judeţene şi interjudeţene, printre care trofeele: ”Ion Vidu”, la Lugoj (Timişoara) şi ”D. G. Chiriac” la Piteşti, sub forma unor statuete de bronz, în perioada anilor 1972–1977, concursuri televizate şi difuzate de Televiziunea Română. Corul de femei de la Cobadin, fiind o clasă de artă corală a Şcolii Populare de Artă din Constanţa, interpreta piese de o mare dificultate, melodii din operete ce se încheiau pe şapte voci. Am avut privilegiul să fac parte şi eu,  o scurtă perioadă, din acest nemaipomenit cor, de la care am învăţat foarte multe lucruri, de exemplu, disciplina vocală. Mi-a plăcut foarte mult, am amintiri foarte dragi din acea perioadă.  Piesa ”Fetele din Cobadin” (”Fetele din Cobadin/ Sunt ca florile de crin”) era amprenta corului de femei de la Cobadin. Cu refrenul ei începeau şi se încheiau emisiunile de radiodifuziune locale şi spectacolele pe care le susţineau.

Cobadinul are o istorie profundă şi largă în domeniul cultural şi artistic şi, din fericire, şi continuitate până în zilele noastre.  De exemplu, în primăvara anului 2009 s-a desfăşurat la Cobadin finala festivalului-concurs organizat de Consiliul Judeţean Constanţa, în parteneriat cu Fundaţia ”Fantasio” din Constanţa, Festivalul ”Cântec drag din Dobrogea”, adresat copiilor şi tinerilor solişti vocali amatori de muzică populară. De asemenea, în anul 1998, în perioada 1–30 septembrie, are loc expoziţia de ceramică monumentală a artistei plastice Akiko Fujita din Japonia în cadrul Simpozionului Internaţional de Ceramică HAMANGIA, Cobadin, judeţul Constanţa.  Constanţa, cel mai mare port la Marea Neagră din România şi reşedinţă de judeţ, este oraş înfrăţit cu oraşul Yokohama din Japonia.

Ȋn Cobadin s-a născut, în 1909, poetul suprarealist Virgil Teodorescu, care îşi evoca satul în pagini cu iz memorialistic. Virgil Teodorescu a fost poet, prozator, eseist și traducător român, reprezentant al mișcării literare de avangardă şi președintele Uniunii Scriitorilor din România între 1974 și 1978 (Wikipedia).

Desigur că, multe ar mai fi de spus, Cobadinul fiind o comună cu resurse inepuizabile. Ȋn prezent, este o comună înfloritoare, cu viaţă intensă în toate domeniile, cu dorinţa de dezvoltare continuă.

Ion Țuculescu (1910–1962), ”La malul mării” (Mangalia Veche)
Ion Țuculescu (1910–1962), ”La malul mării” (Mangalia Veche)

Continuând periplul în spaţiul dobrogean, mă voi axa acum pe spaţiul care m-a cucerit de copil şi unde îmi petreceam o parte din vacanţele de vară: marea. Viaţa a fost generoasă cu mine şi m-a purtat pe meleaguri de poveste, de la naştere şi până în prezent. Vacanţele copilăriei mele care se petreceau, mai ales vara, o parte în satul mamei mele, un sat de deal cu păduri virgine şi peisaje de basm, cu animale sălbatice, seri cu poveşti şi basme, o parte acasă, iar o altă parte, la mare, de care mă simt foarte legată şi unde destinul mi-a purtat paşii pentru a trăi chiar la malul ei, în Mangalia, al doilea mare port la Marea Neagră după Constanţa, oraş situat în sud-estul extrem al ţării, la 11 km de graniţa cu Bulgaria, prin punctul Vama Veche, şi care are în componenţă cele şase staţiuni balneoclimaterice: Saturn, Venus, Cap-Aurora, Jupiter, Neptun şi Olimp, înşirate la nordul oraşului ca nişte perle, dintre care cea mai preţioasă staţiune a fost Neptunul, denumit, cândva, ”perla litoralului de sud” şi considerată o adevărată grădină, cu flori multicolore, mai ales trandafiri, şi vegetaţia bogată care face ca în zilele caniculare de vară să se simtă răcoarea la adierea brizei.

Locuitorii Mangaliei sunt în majoritate români, alături de care trăieşte o importantă comunitate musulmană, alcătuită din locuitori de origine turco-tătară. Ei convieţuiesc în bună înţelegere şi pace, unii chiar, înrudindu-se prin alianţa căsătoriei, participă împreună la activităţi culturale şi obşteşti.

Despre viaţa culturală a municipiului Mangalia sunt foarte multe de spus. Pot spune doar atât, că Mangalia musteşte de artă şi cultură în toate domeniile: de la poezie la pictură, de la artă teatrală la muzică, dând, pe parcursul anilor, artişti celebri (precum Inna, artistă internaţională, originară din Mangalia, staţiunea Neptun, care a cântat în duet cu Alexandra Stan, cântăreaţă româncă, internaţională, dobrogeancă şi ea, mai precis din localitatea Valul lui Traian, judeţul Constanţa, cucerind publicul japonez încă de-acum doi ani) şi oameni de artă şi cultură de înaltă ţinută profesională şi morală. Ȋn fiecare an, în perioada sezonului estival, se organizează în Mangalia Târgul estival de carte ”Carte la nisip”,  cu participarea celor mai importanţi scriitori din România, eveniment oficial la care au loc lansări de carte, spectacole cu artişti naţionali şi internaţionali, expunere de desene, colaje şi picturi, caricaturi, recitări de poezie şi folclor cu participarea tuturor etnicilor. Astfel, tot în perioada de sezon, are loc Festivalul-concurs ”Callatis Fest”, un festival de muzică uşoară (pop) şi populară tradiţională, dans tradiţional şi un concurs de frumuseţe dedicat tinerelor din diaspora, soldate cu premii importante. Această manifestare multiculturală are deja o tradiţie, fiind iniţiată în anul 1997 şi este foarte iubită atât de populaţia autohtonă, cât şi de diaspora, stârnind forfotă pe întreg litoralul de sud prin energia debordantă pe care o emană de pe scena plutitoare amplasată pe mare, unică în ţară, denumită sugestiv ”Scoica”. E o sinergie între muzică, dans, teatru, arte plastice, sub razele de argint ale lunii, care se îngemănează la final cu razele artificiilor multicolore. Un final exploziv. Te simţi pe alt tărâm, plin de speranţe noi şi entuziasm. La o manifestare de această anvergură, desigur că sunt implicate presa, autorităţi locale şi naţionale, prestigioşi reprezentanţi ai lumii de business ai mediei româneşti şi diaspora, fiind o mare atracţie şi pentru turişti. Alte puncte de interes reprezintă, de asemenea, sanatoriul balneoclimateric bogat în factori naturali terapeutici, dotat cu aparatură modernă şi cadre medicale de excepţie, preţurile fiind accesibile şi pentru pensionarii care vin cu bilete prin Casa de Pensii. Sanatoriul este situat chiar la malul mării, pe faleză, la 50 de metri de mare, în faţa lui existând şi un parc pentru odihnă şi relaxare. Lângă sanatoriu se află un alt mare punct de atracţie pentru turişti şi nu numai, moscheea ”Esmahan Sultan”, cel mai vechi lăcaș de cult musulman din România, ridicat în anul 1575 de fiica sultanului Selim al II-lea (1566–1574),  înconjurat de un cimitir musulman, la fel de valoros prin vechimea sa, atât din punct de vedere cultural, cât și spiritual, ce conține morminte vechi de peste 300 de ani. Clădirea este înscrisă în Lista monumentelor istorice din județul Constanța sub numele de Geamia ”Esmahan Sultan”.

Geamia ”Esmahan Sultan”. În fundal, Sanatoriul Balnear Mangalia Foto Wikipedia
Geamia ”Esmahan Sultan”. În fundal, Sanatoriul Balnear Mangalia. Foto: Wikipedia

De asemenea, în cadrul evenimentelor artistice de înaltă ţinută ce au avut loc în Mangalia, la Galeria de artă a Hotelului President, se înscrie şi cea de-a cincea ediţie a Forumului Internaţional de Artă „Without Borders”, organizat de Asociaţia Culturală Scenderman şi Camera de Comerţ şi Industrie a oraşului Varna din Bulgaria, vernisaj organizat cu sprijinul Primăriei Mangalia, desfăşurat pe parcursul zilei de 12 septembrie 2013, la care au expus artişti din Bulgaria, Croaţia, Rusia, Serbia, Spania, Macedonia, precum şi artistul Keiko Hoshino din Japonia.

Moşoaiele pe străzile comunei Luncaviţa, Tulcea, Dobrogea de Nord Foto Google
Moşoaiele pe străzile comunei Luncaviţa, Tulcea, Dobrogea de Nord. Foto: Google

Deosebite sunt manifestările folclorice din perioada sărbătorilor de iarnă sau primăvară, obiceiuri devenite tradiţii. Emblematice pentru ţinutul dobrogean sunt moşoaiele, tradiţie populară din nordul Dobrogei. În noaptea de Crăciun moşoii îşi pun măşti, pe care nu le mai scot până pe 6 ianuarie, când flăcăii din sat se prind într-o întrecere călare. Măștile și costumele tradiționale vor putea fi văzute pe fiecare stradă din satele dobrogene. Creaturile ies din seara de Ajun în calea oamenilor pentru a-i feri de rele.

Un obicei practicat în Sâmbăta de Florii în localitatea cu populatie preponderent grecească Izvoarele este Lăzărelul. Obiceiul povesteşte că Lazăr moare într-un accident în timp ce se afla la pădure pentru a aduce hrană pentru animale. Mama şi fecioarele din sat îl plâng, iar din mormântul lui Lazăr crește un copac cu ramuri bogate.

Ȋn Dobrogea, întâlnim multe alte obiceiuri şi tradiţii care s-au păstrat din vremuri străvechi şi încă mai sunt practicate. Tărâm cosmopolit, Dobrogea a rămas un model de pace şi bunăconvieţuire între diferite etnii.

Ceata de colindători ”Struţul” din Dobrogea de Sud. Foto Centrul Cultural ”Teodor T. Burada”, Constanţa
Ceata de colindători ”Struţul” din Dobrogea de Sud. Foto: Centrul Cultural ”Teodor T. Burada”, Constanţa

Iată ce spunea scriitorul Geo Bogza despre Dobrogea: ”În orice ţară ar fi fost să ajung, de orice forme ale vieţii aş fi fost înconjurat, gândul – iar apoi întreaga mea fiinţă – s-a întors de fiecare dată în Dobrogea, la praful şi mărăcinii ei, la vântul ei de stepă, la chipul ei teluric şi generos. Dobrogea! Dobrogea! Pe fata aceasta ciudată, fiică de rege get şi de dansatoare tătăroaică, eu am iubit-o de pe vremea când umbla cu picioarele goale în ţărână…”

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.