Dora d’Istria

30
Dora d'Istria

fila de calendar rubrica leviathan.roLa data de 22 ianuarie/3 februarie 1828, s-a născut la Bucureşti Dora d’Istria. Acesta este pseudonimul literar al prințesei Helena Kolțova-Masalskaia, născută Elena Ghica, scriitoare de origine româno-albaneză, cu scrieri literare și de istorie în limba franceză, italiană și câteva în greacă. A fot tradusă în română, greacă, engleză, germană, rusă, albaneză.

La 14 ani a tradus Iliada din limba greacă în hexametri germani, lucrare care a și fost publicată la Leipzig, în „Gazette Universelle”. A primit educația intelectuală de bază de la profesorul grec Gregorios Papadopoulos (G. G. Papadopol, profesor la Școala de Belle Arte din Atena) și de la preceptorul francez J.-A. Vaillant. Profesorul său Papadopoulos consemna: „Geniul ei precoce, bunătatea îngerească a inimii, o făcură obiectul adorațiunii alor săi și o podoabă prețioasă a curții principelui Alesandru.” Despre Elena, Papadopoulos scria: „Facultățile ei intelectuale s-au dezvoltat atât de rapid, încât profesorii însărcinați cu instruirea ei nu au putut păstra nici un alt elev la același nivel cu ea, în aceleași studii.” Câteva scrisori ale lui G. G. Papadopol despre copilul minune Elena Ghica se păstrează în arhiva fratelui Elenei, George Ghica. Dora d’Istria mărturisea că „în familia mea singura limbă care se folosea era franceza. Dl. Papadopol m-a învățat greaca, [limbă] care în est este la fel de importantă ca franceza în vest.”

Dora d’Istria a fost prima femeie care a escaladat vârful Mönch din Alpii elvețieni (4105 m), la 11 iunie 1855, după trei zile de expediție. Pe vârful muntelui a fixat drapelul valah alb-galben-albastru, pe care numele Valahiei, țara sa dragă, era brodat cu litere aurii. La 1 iunie 1860 a escaladat și vârful Mont Blanc. Ascensiunea a fost cea de-a treia ascensiune feminină în Alpi, după cele din 1808 a Mariei Paradis și din 1838 a Henriettei d’Angeville. Așa cum observă Geo Șerban, în cartea sa La Suisse allemande et l’ascension du Moench (1856) autoarea „adoptă un ton dictat îndeaproape de mișcările febrile ale inimii: «Il ne s’y trouve pas un mot, pas une phrase qui n’aient été tracés par le coeur»”. Era renumită ca o bună alpinistă, practica tirul și călăria, era talentată la pictură. A participat cu două peisaje, inspirate de poezia lui Heine: Bradul și Palmierul, la un concurs organizat de Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg, pentru care a primit medalia de argint. Catalogul expoziției Academiei imperiale de pictură din Sankt Petersburg o menționează pe Dora d’Istria cu trei lucrări, înregistrate sub numerele 209, 210 și 211.

În anul 1848 Dora d’Istria se afla la Veneția unde și-a continuat lecțiile de muzică cu maeștrii Ciccarelli, Fanny Persiani, Balfi și Ronconi, și de pictură cu Felice Schiavoni (1803–1881) și Kaufmann. Primele sale picturi au fost expuse la Dresda în 1845. Radu Ionescu o numește pe Dora d’Istria „o precursoare uitată a plasticii românești.”

A murit în 17 noiembrie 1888 la Florența.

Surse:Centrul de documentare „Dimitrie Gusti al Societății Române de Radiodifuziune,
Wikipedia.

Arhiva rubricii Filă de calendar

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.