Pe 24 februarie Ziua lui Dragobete, zeul tinereții, al veseliei și al iubirii în mitologia românească se suprapune în calendarul creștin-ortodox, cu „Întâia și a doua aflare a Capului Sf. Ioan Botezătorul”. Dragobetele este o străveche tradiție românească ce prevestește începutul primăverii și renașterea naturii.
În lumea satului românesc, până la jumătatea secolului XX, Dragobete era sărbătorit la 24 și 28 februarie sau la 1 și 25 martie, potrivit cercetătorului Ion Ghinoiu, autorul volumului Zile și mituri. Mai este cunoscut și faptul că sărbătoarea era specifică zonei de sud a țării, fiind cunoscută și sub numele de „Logodna păsărilor” – ziua în care acestea se împerecheau și își făceau cuib. Această logodnă a păsărilor a fost adoptată simbolic în lumea satului care considera că fetele și băieții trebuie să se întâlnească pentru a fi îndrăgostiți pe parcursul întregului an.
Legendele spun că Dragobete este fiul Babei Dochia, un tânăr chipeș și năvalnic care fermeca pe toată lumea cu frumusețea și cântecele fluierului său. El se arăta în vis bărbaților tineri care urmau să se căsătorească și îi învăța tainele iubirii. Dragobete trezea dragostea în sufletele oamenilor și readucea viața în natură după lunile grele de iarnă. După sute de ani în care a trăit și i-a învățat pe oameni să iubească, Dragobete a murit și a fost transformat într-o plantă de primăvară, asemenea ferigii, numită „năvalnic”.
În această zi de mare sărbătoare, tinerii îmbrăcați în straie frumoase obișnuiau să se strângă în păduri și să culeagă cele dintâi flori ale primăverii. Culesul florilor se continua cu voie bună și cântece, cu un fel de joc numit „zburătorit”. La prânz, fetele porneau în fugă către sat, iar băieții le fugăreau, încercând să le prindă și să le dea un sărut. Dacă băiatul îi era drag fetei, aceasta se lăsa prinsă, ulterior având loc și sărutul considerat echivalent al logodnei, dar și al începutului iubirii între cei doi. Înspre seara, logodna urma să fie anunțată comunității satului și membrilor familiei.
Similar cu Boboteaza, în anumite zone ale țării: tinerele fecioare își pot afla ursitul în noaptea de Dragobete dacă își pun sub pernă busuioc sfințit.
