Acum 178 de ani, la 31 martie 1842, medicul american Crawford Williamson Long (1 noiembrie 1815 – 16 iunie 1878) folosea pentru prima dată eterul ca anestezic pentru extirparea unei tumori a regiunii suboccipitale.
Long a întreprins propriile sale experienţe cu eterul la începutul anilor 1840 şi pe 31 martie 1842 l-a testat pentru prima oară pe un pacient în timpul unei operaţii. James Venable a inhalat eter dintr-o cârpă îmbibată. Şi-a pierdut cunoştinţa şi, în timp ce zăcea inconştient, i s-a extirpat o tumoră din gât. Operaţia a fost reuşită şi nedureroasă. A continuat să folosească doze mici de eter ca anestezic în operaţiile chirurgicale minore. Fapt remarcabil, Long a păstrat tăcerea în legătură cu această descoperire atât de importantă și nu şi-a comunicat rezultatele, astfel încât, inventatorul anesteziei cu eter este considerat dentistul William T. G. Morton (1819 – 1868), care este autorul primei comunicări pe data de 16 octombrie 1846. Primul anestezist profilat este considerat englezul John Snow (1813 – 1858), care a funcţionat ca ”anestezist şef” al Londrei. El este autorul unei lucrări (Despre inhalarea eterului în intervenţiile chirurgicale), în care descrie cinci stadii ale anesteziei cu eter la om. Ulterior a renunţat la eter, administrând peste 4000 de anestezii cu cloroform, fără niciun deces.
Arhiva rubricii Filă de calendar
