Conform tradiției statornicite în ultimii 27 de ani, în renumita noastră stațiune montană Sinaia se desfășoară Festivalul Internațional „George Enescu și muzica lumii”, organizat în jurul datei de 19 august, ziua de naștere a compozitorului, pianistului, violonistului, dirijorului și pedagogului de excepție care a fost George Enescu.
În ultimii ani, pe durata acestor trei săptămâni, cât se desfășoară evenimentul, marele hol al sălii de concerte a Cazinoului din Sinaia găzduiește expoziții dedicate lui George Enescu, tocmai pentru a scoate în evidență prestigiul și marea prețuire de care s-a bucurat marele muzician român în rândul publicului de pretutindeni, dar mai ales în rândul acelor tineri interpreți muzicali care băteau la porțile consacrării internaționale.
Anul acesta, publicul care frecventează cele mai importante concerte, desfășurate în tradiționala și cocheta sala a Cazinoului, are prilejul să zăbovească în fața panourilor unei asemenea expoziții foto-documentare, concepută de Irina Nițu și cu grafica semnată de Horia Nițu, pusă la dispoziție de Muzeul Național „George Enescu” din București.
Parcurgând textele, afișele, programele de concert, cronicile și, nu în ultimul rând, fotografiile maestrului și ale celor care, în decursul deceniilor, i-au fost devotați discipoli și dăruiți artei muzicale interpretative, pe care au slujit-o, la rândul lor, cu pasiune și, mai ales, amintind cu orice prilej plăcerea și bucuria de a fi fost îndrumați de marele maestru român.
Așa, de pildă, găsim nenumărate consemnări ale celui care avea să devină marele violonist al secolului trecut Yehudi Menuhin. Se știe că, de la o vârstă fragedă, acesta a avut șansa de a lua lecții cu maestrul Enescu, chiar la vila acestuia, „Luminiș” din Sinaia, unde a compus atâtea din lucrările sale. De pe unul din panourile expoziției aflăm că Yehudi îl adora pe cel mai mare prieten al său din lumea muzicală – George Enescu, și că își rezerva timp cu religiozitate, în fiecare an, pentru a lua lecții cu acest mare artist. Iată ce spunea Menuhin: „Enescu nu era numai un profesor, de altfel, nici nu se considera. El reprezenta mâna Providenței care m-a ridicat de pe pământ.”
Un alt violonist renumit a fost Christian Ferras din Franța, care a lucrat cu George Enescu, alături de care a și cântat. „A fost ceva extraordinar. […] Cea mai frumoasă amintire pe care o am – spune Ferras – este partitura Sonatei în caracter popular românesc pentru vioară și pian, pe care am cântat-o împreună, când aveam 17 ani. Păstrez cu infinit respect această partitură, pe care George Enescu a scris: «Lui Christian Ferras, care interpretează această sonată, ca și cum ar fi scris-o el însuși.» Ceea ce mi-a transmis el a rămas adânc gravat în mine, nu se va șterge niciodată și a fost hotărâtor pentru toată evoluția mea artistică.”
Cunoscutul violonist francez Ivri Gitlis a trăit și el o experiență minunată cu maestrul român și i-a înțeles arta: „Enescu era un om al pământului românesc, acolo unde muzica face parte din viață și nu este un lux. Un pianist admirabil. Când lucra cu tine, el era cel care te acompania la pian. Acest om era cu tine – traversarea o făceam în doi. Iar această călătorie era o experiență totală. Totul era sculptat în tine și nimeni nu putea să-ți mai ia experiența. […] Cu Enescu am fost fericit o vară.”
Eminentul nostru George Enescu i-a dat sfaturi prețioase și tânărului violonist francez Serge Blanc care, în 1949, a câștigat Marele Premiu Internațional `Marguerite Long-Jacques Thibaud~, dar cu care a cântat în sala Gaveau din Paris, înregistrând și un disc împreună.
Să nu uităm că printre discipolii maestrului au fost și câțiva tineri muzicieni români, care aveau să înregistreze ulterior succese minunate. Nu-l putem uita pe pianistul Dinu Lipatti, pe violoniștii Lola Bobescu, Mihai Constantinescu, Vasile Filip, Sandu Albu. Toți aceștia, plus Yvonne Astruc, Hélène Jourdan Morhange, Ida Häendel, Uto Ughi, de pe diverse meridiane, alături de cursanții de la Accademia Musicale Chigiana din Siena, Universitatea din Illinois, Mannes Scholl of Music din New York, care au fost impresionați cu toții de personalitatea lui George Enescu, de modestia, blândețea, măiestria sa în timpul neuitatelor cursuri, pe care le-a oferit cu generozitate discipolilor săi.
Expoziția de la Cazinoul din Sinaia este o mărturie vie, grăitoare a relației exemplare dintre maestru și elevii săi de pretutindeni.
