3. Scena trei…
Se spune că timpul fiecăruia dintre noi este limitat, așa că ar trebui să nu-l pierdem trăind viața altcuiva. I se potrivește acest îndemn actorului? Mai degrabă l-am îndemna să aibă grijă
de minute și orele se vor ocupa de la sine? Mai ales că timpul este singurul lucru pe care îl avem cu toții în comun, dar este și singurul lucru pe care toți îl folosim diferit.
Liviu Ciulei îi îndemna pe actorii din fața sa (la repetițiile cu Furtuna…) să creadă că timpul tău este viața ta, de aceea, cel mai mare cadou pe care îl poți oferi cuiva este timpul tău. Și adăuga el că timpul este moneda vieții tale, este singura monedă pe care o ai și poți determina cum va fi cheltuită. Ai grijă să nu lași pe alții să-l cheltuiască pentru tine.
Brook vedea teatrul ca pe o experiență a prezentului, în care timpul scenic și timpul vieții se întâlnesc. Esența teatrului este prezența imediată, trăită în clipa spectacolului. Teatrul e un spațiu în care experiența interioară capătă formă în prezentul viu al scenei. Cel mai potrivit gând este cel al lui Grotowski despre „it is the present”, el exprimă direct ideea că teatrul există prin timpul prezent al întâlnirii dintre actor și spectator. Tema „timpului” în arta dramatică este strâns legată de relații, de conexiuni și dileme umane, deoarece teatrul explorează adesea felul în care oamenii trăiesc schimbarea, așteptarea, memoria și consecințele alegerilor.
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
