A fost o dată ca niciodată…
La Alba Iulia s-a mai întâmplat o poveste, acolo unde, la Teatrul „Prichindel”, de ani și ani are loc Festivalul „Povești” (pentru copii și oameni mari) ce s-a impus drept una dintre cele mai apreciate manifestări de gen din țară prin pilduitoarea determinare a colectivului teatral condus de Ioana Bogățan. O „poveste” adevărată, scrisă acum cu respect și admirație în acest teatru mic, dar atât de mare prin generozitate și ospitalitate: Gala HOP 2024. Ea s-a bucurat deopotrivă de sprijinul Casei de cultură a studenților (unde a început acum patru ani aventura transilvană a Galei tânărului actor) și, de asemenea, așa cum s-a întâmplat întotdeauna, de suportul forurilor administrative locale. Laureații se știu de-acum. Pe site-ul leviathan.ro puteți afla date esențiale despre ei și despre mersul galei. Aici vrem doar să reținem unele gânduri legate de ceea ce ni s-a părut a particulariza ediția, de aspecte care pot deveni relevante pentru parcursul viitor al Galei.
Ceea ce m-a copleșit de-a dreptul de cum am pășit în perimetrul magic al Galei a fost percepția unei atmosfere de coeziune spirituală, de familiaritate caldă și reverberantă între participanți. Îi simțeai împărtășind o cufundare într-un soi de trăire la cote înalte de tensiune și, paradoxal, de regală dominare a tumultului care-i îngloba. Alături de ei, ca o uzină vie care se caută și se inventează de minune – stafful organizatoric și echipele tehnice, cea de la teatrul-gazdă și cea de la Teatrul de Stat din Constanța, dau probe de adevărat eroism în cele trei zile de concurs, în cele două care le-au precedat ori la gala de premiere. Valorificând la maximum fiecare colț al micii instituții de spectacol care, dincolo de scenă, optimiza totul pentru a se transforma în necesare cabine de sumar machiaj (uneori operat la vedere), spațiu de repetiții, loc de regrupare și reîmprospătare a forțelor cu apă plată sau multă, multă cafea, studio ad-hoc de radio și tv. Totul părea firesc, de acolo, perfect adaptat pentru că era dorit, sprijinit, mângâiat cu încurajare și prețuire pentru o pasiune plenar stimulată în Gală. Vegheată cu discreție și nu mai puțină solicitudine de către mica și mereu eficienta echipă UNITER, însoțită, drept un alt semn al importanței acestui major program UNITER, și de către președintele Dragoș Buhagiar și de vicepreședintele Aura Corbeanu, totodată directorul executiv al Galei HOP.
Spre deosebire de alți ani, când actorul „evolua” și trecea apoi mai mult sau mai puțin liniștit în sală, acum, în tot acest furnicar, concurenții rămâneau „în priză” și în zilele când nu urcau pe scena galei. Au fost solicitați să se ocupe, fiecare dintre ei, cu prezentarea în fața publicului a unuia sau a mai multor colegi de gală. Ce a rezultat, s-a văzut pe viu și cu siguranță s-a simțit deplin și în transmisiile online. De cele mai multe ori, inspirație. Chiar dacă pentru actantul fiecărui moment de prezentare a presuspus și destulă… transpirație. Asta i-a solicitat cumva și altfel pe tinerii actori, obligându-i la „documentare” pe care nu puțini au reușit să o îmbrace cu farmec personal, dătător de reală bună dispoziție, ceea ce m-a condus de câteva ori cu gândul la momente antologice, înregistrate de-a lungul anilor, coborând cumva chiar până la neuitatul și mereu regretatul „părinte” postdecembrist al Galei tânărului actor, Cornel Todea, care a și botezat-o HOP.
A fost una dintre ideile noi ale ediției generatoare de o stare de spirit tonică, propusă, firește de directorul artistic al Galei, regizorul Erwin Șimșensohn. Poate merită să fie cumva păstrată pe viitor. A avut menirea de a prelungi timpul petrecut împreună al concurenților, de a contribui, împreună cu alte schimbări de structură, la apropierea dintre ei, la acel spirit de emulație benefică de care vorbeam mai sus. Și s-a dovedit a nu fi defel un capriciu, un moft în căutarea cu orice preț a unui altfel, ci realmente un vector de apreciere/judecare a anumitor calități ale interpreților. Oricum, un edificator test de personalitate, relevant în acest context al Galei HOP 2024 care în viziunea directorului artistic a fost menită „să-i vedem pe tineri în cât mai multe ipostaze și să-i vedem cât mai liberi, neconstrânși de mijloace tehnice, cât mai în deplinătatea mijloacelor proprii și personale de care dispun”, cum ne spunea domnia sa într-unul din puținele momentele de respiro ale acestei gale de-a dreptul trepidante.
În spiritul acestei direcții pe care domnia sa a sintetizat-o în sintagme precum „autenticitatea actorului”, „amprenta identității” sale, la proba obligatorie un exercițiu foarte bun care viza „capacitatea tinerilor actori de a folosi cuvântul teatral în exprimarea gândurilor și ideilor proprii” s-a dovedit corpusul celor cinci monoloage ale unor personaje masculine și cinci monoloage ale unor personaje feminine din acel „mereu actual și valabil text shakespearian versificat”, în timp ce proba liber aleasă a fost mai… liberă ca niciodată, în absența unei teme date. Poate că ideea este de reconsiderat pe mai departe, căci o temă impusă, da, îngrădește, dar poate să și ajute. Este și opinia pe care ne-a împărtășit-o directorul de program Doina Lupu, iar rezultatul se observă și din faptul că anul acesta, în lumina acestei autenticități, textul consacrat a fost cumva în pierdere de teren. S-a favorizat însă creativitatea dramaturgică a concurenților care, uneori, s-au inspirat din propria lor biografie și de multe ori s-au întrecut în a oferi interesante colaje de texte literare.
În aceeași logică menită a conduce la identificarea amprentei actorului s-a înscris și proba „secvența de film”. Și ea o pârghie edificatoare și dinamizatoare a galei. Momentele, prezentate de actori înaintea probei impuse, bazate pe unul din cele două scenarii propuse spre alegere, filmate în condiții de eroic și frumos „pionierat” chiar pe scena Teatrului „Prichindel”, în cele două zile care au precedat concursul cu premii, când au avut loc și două ateliere, de pregătire vocală (cu Lucian Ionescu) și de mișcare (cu coregrafa Cezara Blioju), au suscitat un viu interes și în rândul participanților și în acela al publicului. Cu un „strămoș” nu prea îndepărtat, într-o gală coordonată de Miklos Bacs, prezentat atunci pe Agenția HOP, se pare că proba merită a reține atenția organizatorilor și în următorii ani.
Dar dacă e să vorbesc de o foarte plăcută impresie la gala din acest an, cu siguranță, ea trebuie identificată în legătură cu momentul liber ales în conformitate cu regulamentul Galei, de 7-10 minute la proba individual, de 20-30 de minute pentru grupuri. „Suma” acestor recitaluri actoricești și de grup a oferit cu adevărat un puls de simțire și gândire la nivel generațional, ceea ce cred că este și un efect al autenticității cerute, dar ține cu siguranță de felul în care tinerii actori percep teatrul în miezul vieții noastre în general. Temele micilor monoloage și ale scurtelor piese au focusat o problematică general umană cu acute accente contemporane: iubirea, (non)comunicabilitatea, țelurile existențiale, alienarea, nevoia de veridicitate ș.a. Interpretarea îmbina meșteșugit nuanțe dramatice și accente de umor bine plasat, remarcându-se chiar o tendință destul de extinsă spre ironie și autoironie. În majoritatea lor au fost trecute rampa cu ritm și măsură, dezvăluite de actori de multe ori interesanți ca temperament. Concurenții HOP 2024 sunt absolvenți de la UNATC București (19), „Babeș-Bolyai” Cluj (9), „Lucian Blaga” Sibiu (3) și câte unul de la universitățile de teatru din Târgu Mureș, Galați, Timișoara, Constanța și Universitatea particulară Hyperion (am remarcat absența totală a Universității „George Enescu”, și nu numai !), plaja localităților natale ale concurenților acoperind însă practic toate zonele țării și Moldova de peste Prut, cu doi actori chiar din Alba Iulia, călduros susținuți de apropiații lor.
Ca o caracteristică a ediției, aș remarca între altele, coerența momentelor prezentate, închegarea lor sub aspectul raportului dintre idee și mijloacele expresive, faptul că nu am fost obligați să suportăm din sală, ca în alte dăți, burți sau sincope greu digerabile, așa încât cele aproape patru ore dense de concurs zilnic au trecut de fiecare dată, din fotoliul privilegiat al spectatorului, pe nesimțite. Alternanța probelor de teatru cu cele filmate, a celor impuse cu cele liber alese a sporit atractivitatea „spectacolului” Galei, iar prezentările atât de personale au dat fluiditate și ritm.
Ani și ani la rând, în discuțiile dintre criticii și jurnaliștii invitați și concurenții actori la Gala HOP au avut loc largi (și uneori chiar prea înflăcărate) schimburi de opinii legate și de conceperea momentelor individuale și mai ales de materializarea lor, pusă în legătură cu egalitatea sau inegalitatea de șanse, adică se ridica problema pregătirii acestor momente cu sau fără sprijinul unui regizor. Și, iată, prin gândul directorului artistic la HOP-ului 2024 și disponibilitatea Teatrului de Stat din Constanța, al cărui director este dl. Erwin Șimșensohn, după etapa eliminatorie din vară, de la București, toți actorii rămași în concurs au beneficiat la Constanța de un stadiu intensiv de pregătire pentru o săptămână (aproape zi lumină de lucru), înainte de plecarea la Alba Iulia. Sub ghidajul unei echipe mixte care a cuprins unul dintre regizorii Diana Mititelu, Leta Popescu, Alexandru Mâzgăreanu, Florin Caracala – totodată producător și foarte apropiat de toate probleme direcției artistice – și Erwin Șimșensohn însuși, alături de unul dintre dramaturgii Michaela Michailov, Elise Wilk, Gabriel Sandu. Fără a-i „deturna pe tinerii actori de la țelul artistic propus, ne asigura directorul Galei, acest ghidaj a fost înțeles ca o oportunitate de a-și prezenta cât mai bine momentele lor”și ține de feelingul domniei sale, care, întrebat de noi despre experiența sa ca regizor în economia galei, ne mai spunea că a fost „una dintre cele mai frumoase experiențe” și că nu crede că ar fi ceva mai nobil decât „a încerca să construiești ceva pentru niște tineri și a reuși foarte puțin pentru deschiderea unor uși către un drum care sperăm să le fie cât mai plin de bogate experiențe spirituale”. Cât despre concurenți, nu o fi fost prea obositor acest hipermaraton HOP ? Minunata replică pe care am primit-o, Ce bine ar fi dacă am trăi toată viața așa…, mă oprește de la orice comentariu….
A fost o gală cu un număr mare de concurenți (36 dintr-un total de peste 120 de actori înscriși inițial), cu un juriu și el format, în premieră, din trei regizori, doi actori și doi critici teatrali și o participare îmbucurător de numeroasă din rândul regizorilor și directorilor de teatru invitați la Alba Iulia. Și încă o reușită în premieră din perspectiva Galei ca platformă de vizibilitate, ca rampă de lansare a talentelor. Chiar de pe podiumul de premiere au început să… curgă în trombă invitații concrete de colaborare pentru tinerii care, cu diplomele de participare la HOP, cu toți ochii ațintiți asupra lor, încă nu erau total desprinși de mirajul fantastic al manifestării. Invitații de la festivaluri și teatre bucureștene și din țară, nominale sau colective, la date precise sau în cadrul programului stagiunii care începe în aceste zile pretutindeni… Baftă tuturor! Îi așteptăm pe scenele țării.
Arhiva rubricii Cronica de teatru
