Doamnelor și domnilor, continuăm „plimbarea” noastră prin Bucureștiul de odinioară, pentru a-i păstra amintirile, dar și pentru a înțelege dezvoltarea unui oraș care și-a schimbat înfățișarea odată cu industrializarea și cu nevoia de a intra în categoria orașelor moderne. Sigur, s-a pierdut farmecul orașului-grădină, a apărut orașul pe verticală, cu multe betoane, cu blocurile dormitoare, fără prea multă vegetație, dar cu vitrine, restaurante pentru toate buzunarele, iar ici și colo câte un colț de grădină. Amintim astăzi de Grădina Castrişoaia (după numele unei rusoaice care avea multe proprietăți în București), care se afla în vechea suburbie Izvor, sistematizată în totalitate în anii ’80. Ea s-a dezvoltat din mai vechea Grădină Siştad, aflată în spatele fabricii Opler (devenită ulterior „Gib”), şi în faţa stadionului ONEF. Această grădină a fost închisă în preajma Primului Război Mondial.
Grădina Procopoaia era proprietatea văduvei Marghiola Procopie Canusi (1817–1892), fiica grecului Procopie Canusi și a soției sale Dumitrula (Dumitra), româncă din familia Racuți. Această grădină se afla între bulevardul Elisabeta (astăzi secţiunea Kogălniceanu), podul Sf. Elefterie şi podul Izvor. A fost o grădină cu copaci seculari. Aici s-a construit terenul de fotbal al Clubului Venus, apoi cetatea Studenților, ulterior Facultatea de Drept şi căminele studenţești.
Ajungem acum în zona Dealul Spirii unde era Grădinea Spirea, deal excavat în întregime pentru a se ridica Școala Militară, Cazarma Regimentului 6 „Mihai Viteazul”, dar și străzile înconjurătoare.
Grădina Stavri a apărut imediat după Războiul de Independență din 1877 pe strada Academiei. Aici cânta o mare orchestră condusă de fostul capel-maistru imperial rus, Şipec. A dispărut către finalul secolului al XIX-lea.
Pe strada Câmpineanu s-a aflat o altă grădină unde se mâncau vestiţii mititei şi se cântau cuplete vesele. Numele ei a fost Union. Aici s-a ridicat în anii interbelici Hotelul Simplon.
