Am mai scris, chiar aici, dar subiectul nu se termină niciodată. Când are omul, pentru întâia oară, iluzia că este ales?, se întreba un mare scriitor. Probabil că sugar, atunci când primeşte îngrijirea maternă fără vreun merit – şi o cere cu atât mai energic. Educaţia ar trebui să-i risipească această iluzie, să-l facă să priceapă că, în viaţă, totul se plăteşte. Adesea însă e prea târziu, mai spunea un alt autor drag mie…
Celor care mai au timp și pentru o picătură de înțelepciune, le-aș reaminti cuvintele unui filosof: „Nimic nu-i mai greu de iertat decât meritul altuia”. Lucian Blaga, cred, scria ceva asemănător, atunci când afirma că vârsta devine un merit – sau chiar un admirabil merit – numai atunci când ai foarte multe alte merite.
Merit fără reuşită există, dar nu şi reuşită fără un oarecare merit. O mică „lecție de dicționar” e și ea sugestivă: meritocrația este o formă de guvernământ sau de organizare în care nominalizarea este făcută și sarcinile sunt atribuite pe baza abilității, meritelor și talentului, nu pe baza averii, originii, legăturilor de familie, nepotismului, privilegiilor de clasă, dreptului primului ocupant, popularității sau a altor factori determinanți privind poziția socială sau puterea politică. De altfel, meritocrația este adesea utilizată în zilele noastre pentru a descrie un tip de societate în care bogăția și poziția socială sunt obținute în principal prin competiție, sau prin talent și competență demonstrate. Principiul este că o poziție investită cu responsabilități și prestigiu social trebuie dobândită, nu moștenită sau obținută prin criterii arbitrare. Meritocrația este, de asemenea, termenul folosit pentru a descrie sau a critica o societate concurențială, care acceptă decalaje inechitabile ale venitului, averii și poziției sociale în funcție de talent, merit, competență, motivație și efort.
Spunem adesea că și comunismul a fost înlocuit de meritocrație. S-a mai spus și că doar persoanele având calificarea necesară ar trebui sǎ poatǎ vota, că toți politicienii ar trebui să aibă grade universitare adecvate domeniilor de competențǎ și s-a sugerat că guvernarea ar trebui făcută de către genii. Națiunea ar trebui să devină meritocrație, după care sǎ se unească într-o meritocrație globalǎ.
Noi, însă, mai avem în memoria recentă niște exemplare propuse în guvern, pline de merite și de lacrimi. Amare…
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
