„În pustietatea cuvintelor” (34) de Nicolae Lotreanu

41
filosofie

logo al treilea ochi „Nimeni nu este de neînlocuit” este deviza puterii. Pentru umanitate, însă, oricine poate fi o pierdere.

Avem lumină în noi doar dacă suntem conectați continuu la divinitate, nu numai ritual!

Marile averi individuale sunt marile eșecuri reziduale ale umanității.

Doar omul potențial are valoare, cel real este adesea rezidual.

Dostoievski credea că Dumnezeu este limita morală a acțiunii umane. Dar Dumnezeu ne-a destinat dezmărginirii în devenirea noastră, iar limita morală este stadială. Doar noi înșine putem fi limita morală a acțiunii.

Mesagerii mitici ai speranței bântuie și acum mințile prea multor oameni.

Prea mulți dintre semenii noștri au trecut de la căderea în nevoie la prăbușirea în plăcere.

Întotdeauna o femeie dominată de instinctul plăcerii tânjește după farmecul unei iubiri platonice. Așa a apărut flirtul.

Instituirea (apoi, birocratizarea) este începutul concubinajului între politică și putere, iar consacrarea ei prin documente scrise a înlesnit invadarea politicii de către putere.

A-l imagina pe Dumnezeu ca pe un patriarh omniscient și omnipotent, dar, totodată, nestăpânit și nemilos este totuna cu a distruge orice urmă de sacralitate.

Îndemnul atribuit lui Socrate, „Cunoaște-te pe tine însuți!”, este celebru. Dar este trunchiat. Împrumutat fiind de la Templul lui Apollo, el suna astfel: „Cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște universul și zeii”. Într-un mod asemănător, învățatul chinez Mencius, contemporan cu Socrate, scria: „Cel care merge la capătul inimii sale cunoaște natura omului. A-ți cunoaște natura de om înseamnă atunci a cunoaște cerul”.

Peste multe secole, Kant umaniza profund acest îndemn: „Două lucruri umplu sufletul cu mereu nouă și crescândă admirație și venerație, cu cât mai des și mai stăruitor cugetul se îndreaptă spre ele: cerul înstelat deasupra mea și legea morală din mine”.

Fizicienii ne spun că microparticulele numite cuante reacționează la subiectul-cercetător, schimbându-și comportamentul. Să fie oare tainele universului încifrate în inima noastră?

Fără interacțiune, fără stimuli sau provocări, fără comunicare, natura umană este inertă.

Arhiva rubricii Al treilea ochi de Nicolae Lotreanu

Arhiva rubricii Receptare și comunicare de Nicolae Lotreanu

Vezi și arhiva rubricii Patologie politică: realități românești de Nicolae Lotreanu

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.