„În pustietatea cuvintelor (7)” de Nicolae Lotreanu

50
constiinta de sine nicolae lotreanu leviathan

logo al treilea ochi Răstignit între animalitate şi maşinalitate, omul actual se află în pragul libertății. El nu are însă nici dorinţa, nici știința și nici curajul de a-l trece. Dacă nu o va face însă, va pieri!

Libertatea are o singură limită – CONȘTIINȚA. Numai că aceasta nu este o limită, ci chiar nelimitarea!

Prostul știe înainte de a cunoaște, geniul cunoaște înainte de a ști.

Responsabilitatea nu este o limită a libertății, ci prima ei consecință. Adică, un privilegiu!

E o prostie să spui că greșeala e umană. Încercarea este umană, greșeala poate fi rezultatul acesteia, iar și mai uman este să repeți încercarea, dar să eviți același rezultat.

De când mi-am dat seama că exist, lumea care mă înconjura mi s-a părut străină. Și astfel, percepeam întotdeauna oamenii și lucrurile altfel decât ceilalți. E drept, recunosc că mi-aș fi dorit, ca orice copil, toate lucrurile care îmi plăceau, dar mă țineam la distanță de oameni, pe care îi ghiceam că sunt înșelători, și nu mă mai puteam minuna că ceilalți se lăsau păcăliți cu atâta ușurință. Mai târziu aveam să aflu că omul este o scânteie divină aruncată în neant pentru a se regăsi pe sine. Dar și că cele mai multe scântei se sting înainte de a aprinde focul devenirii.

Eu iubesc oamenii, mai ales ceea ce ar putea (sau ar fi putut) ei să fie, iar pe apropiații mei încerc sa-i atrag în câmpul referențial al conștiinței unde comunicarea este deplină și nu este strivită de cuvinte. Dar numai arareori întâlnesc receptori, Iar cuvintele mai mult mă trădează decât mă ajută.

Acesta sunt eu și nu văd nici un motiv pentru a părea altul. Probabil că primul cuvânt pe care l-am rostit a fost NU, deși, în general, copiii trec printr-o perioadă „negativistă” mai târziu, după apariția percepției de sine.

Mereu confundăm conștiința de sine cu percepția de sine. Percepția de sine sau capacitatea de a fi subiect se dezvăluie în jurul vârstei de trei ani, în vreme ce conștiința de sine se află la capătul unui drum lung de conștientizare pe care cei mai mulți oameni nu ajung să îl străbată.

Arhiva rubricii Al treilea ochi de Nicolae Lotreanu

Arhiva rubricii Receptare și comunicare de Nicolae Lotreanu

Vezi și arhiva rubricii Patologie politică: realități românești de Nicolae Lotreanu

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.