Vă invităm la lectură, dragi prieteni!
De curând a ieșit de sub tipar volumul Podul cu oglinzi de Liliana Toma, apărut la Editura Pim, sub egida Asociației „Universul Prieteniei” din Iaşi, oferind cititorilor posibilitatea de a descoperi un univers al cuvintelor măiestrit aşternute în creaţia literară a autoarei.
Volumul de proză scurtă Podul cu oglinzi al scriitoarei brăilene a apărut în condiții grafice deosebite, un motiv în plus de a fi îndemnat la lectură. Frazele scurte, numele personajelor, locul faptelor, fantasticele întâmplări, metaforele folosite sunt doar câteva motive de a fi captivat, din primele rânduri, de proza autoarei.
Fiecare pagină este o oglindă în care ne regăsim fiecare dintre noi, visând nostalgic pe aripi de cuvinte.
„Dacă prin anii ’60–’80 din secolul trecut, dar şi din mileniul trecut, proza românească excela prin proză scurtă scrisă, prin prozatori importanţi precum: Vasile Voiculescu, Mircea Eliade, Marin Preda, Eugen Barbu, Fănuş Neagu, Ştefan Bănulescu, Nicolae Velea, Dumitru Radu Popescu şi alţi câţiva prozatori de mare forţă epică, în anii următori şi, mai ales, după 1990, scriitorii români s-au dedicat mai mult scrierii de romane, lăsând acest gen literar într-o adevărată paragină, scriitorii părând a se sfii să-l mai practice. Tot mai puţini prozatori contemporani mai au curajul acum de a aborda proză scurtă… Liliana Toma, simţind acest gol imens, dar şi având predispoziţie pentru proza scurtă, publică un volum de astfel de proze, volum ce preia titlul uneia dintre povestiri, Podul cu oglinzi. Şi aş putea spune că este inspirat acest titlu, pentru că, într-un anumit fel, sintetizează toate povestirile din volum.
Autoarea vine în proza contemporană românească aducând un bagaj de cunoştinţe foarte solide (filologice, istorice, pedagogice), fapt care se vede prin pigmentarea cu citate sau cu nume ilustre bine alese, în diverse pagini ale cărţii, ajutând astfel la construirea unui eşafod temeinic al scrierilor sale” – notează în prefaţa acestei cărţi Emilian Marcu, poet şi critic literar.
Cartea este micul nostru univers unde avem voie să visăm orice.
Cartea este limpezirea conştiinţei în raport cu realitățile bulversante ale societăţii.
„Carte, cinste cui te-a scris!”, dar şi celui care te citeşte.
Lectură plăcută, dragi prieteni!
Lică Barbu
Proză de Liliana Toma în revista „Leviathan”, anul III, nr. 1, ianuarie–martie 2020, p. 137, click aici; nr. 2 (7), aprilie–iunie 2020, p. 155, click aici.
