Lică Barbu: În cadrul proiectului „Zâmbetul uneşte” pe care îl coordonez, iniţiat de Asociaţia Culturală Leviathan în colaborare cu Biblioteca Judeţeană ,,Panait Istrati” Brăila, Secţia de Împrumut pentru Copii. Ludotecă, am lansat „Interviul celor zece întrebări”. Întrebările sunt diferite, de la copil la copil, iar în conţinutul lor apar gânduri despre iubire, natură, prietenie şi libertate.
Copiilor de la grupul „Nino Nino” le place această joacă, iar răspunsurile inocente sunt surprinzătoare. Unele sunt adevărate perle literare pe care le promovăm în publicaţii online şi în videoclipuri editate pe această temă.
Şi ce m-am gândit? Ia să o provoc la un interviu şi pe doamna Doinița Mihaela Stanciu, bibliotecar la Secţia de Împrumut pentru Copii. Ludotecă din cadrul Bibliotecii Judeţene „Panait Istrati” Brăila, care ne este gazdă la toate întâlnirile ale acestui proiect, implicându-se în activitatea copiilor de la grupul „Nino Nino”.
Cele zece întrebări vor avea însă o cu totul altă nuanţă, în ideea de a o cunoaşte mai bine, dar şi în ideea de a o promova pentru meritul deosebit în activitatea de bibliotecar şi, mai ales, pentru munca neobosită în educaţia copiilor.
„Cine eşti tu?” este întrebarea comună pe care o adresez copiilor la fiecare interviu. Aşa că nici doamna bibliotecar nu va scăpa de această primă întrebare.
L. B.: Cine sunteţi dumneavoastră, doamnă Doinița Mihaela Stanciu?
Doiniţa Mihaela Stanciu: Mai simplu spus, sunt un suflet de copil într-un corp de adult. Asta sunt eu, pe de o parte! Pe de altă parte sunt bibliotecar la Secția Împrumut pentru copii. Ludotecă a Bibliotecii Județene Panait Istrati Brăila, mamă și soție.
L. B.: Mă bucură răspunsul dumneavoastră, cu toate că-l ştiam de când am început activitatea cu grupul „Nino Nino”, şi evident, v-am remarcat prin neobosita muncă cu copiii. Uneori, nici nu făceam diferenţa între copii şi dumneavoastră. Totuşi, vreau să ştiu mai multe despre omul-bibliotecar şi inevitabil, vine a doua întrebare: De ce bibliotecar şi de ce la o secţie de împrumut pentru copii?
D. M. S.: De mică, am crescut în lumea poveștilor, am învățat puterea cuvintelor. Mi-am dorit să le pot împărtăși și altora iubirea pentru lectură și am ales modalitatea cea mai frumoasă de a face acest lucru, devenind bibliotecar.
Dacă bunicul îmi spunea povești hazlii, bunica îmi spunea povești moralizatoare. De ziua mea primeam cadou cărți, așa că am descoperit lumea lor, ele devenindu-mi bune prietene. Mai târziu, la finalul liceului, am optat pentru studierea biblioteconomiei, cu atât mai mult cu cât în anul 1995 această specializare a fost reintrodusă în cadrul învățământului universitar brașovean. În copilărie îmi doream să devin cadru didactic, învățător sau educator. După finalizarea studiilor, am fost, timp de un an, profesor suplinitor de limba franceză la o școală din județul Brăila, o perioadă tare dragă mie. Din martie 2000 am început să lucrez la Biblioteca Județeană „Panait Istrati” Brăila, după o perioadă de șase luni petrecută ca bibliotecar școlar la Școala Gimnazială nr. 28.
De 8 ani însă, visul meu de a lucra cu cei mici s-a realizat, deoarece în prezent sunt bibliotecar în cadrul Secției Împrumut carte copii. Ludotecă, unde susțin numeroase activități destinate acestei categorii de vârstă.
L. B.: Ca bibliotecar într-o secţie de împrumut pentru copii, aş sublinia că v-aţi completat visul în totalitate şi îndrăznesc să subliniez că sunteţi mai mult decât un cadru didactic, învăţător sau educator pentru că aici, copiii învaţă ce nu li se predă la şcoală. Aici e un univers întreg în care copiii învaţă lucruri noi prin joacă educativă, prin cântece şi poveşti. Stârnindu-le curiozitatea spre cunoaştere, în această lume a cărţilor, copiii vin cu drag la bibliotecă. Asta mă determină să vă adresez o a treia întrebare: Câţi cititori-copii vă calcă pragul şi care este frecvenţa lor la împrumutat cărţi?
D. M. S.: Din păcate, astăzi asistăm la o competiţie între lumea lui Gutenberg şi noua invenţie, Internetul. Copiii accesează cu mare bucurie tableta şi computerul, refuzând cartea, adică lectura, spre disperarea părinţilor și a cadrelor didactice.
Lectura a fost pusă la colț și a devenit o cenușăreasă a activităților recreative pe motiv că e „depășită” și nu aduce cine știe ce „beneficii”.
Acest lucru s-a resimțit și în frecvența împrumuturilor de carte, care sunt în scădere. Dintre cititorii-copii care frecventează biblioteca, mare parte consideră lectura o pasiune, un mod de a te instrui, restul – un mod de petrecere a timpului liber sau o obligaţie.
L. B.: Periodic, le întreb pe fetiţele de la „Nino Nino” ce cărţi au mai citit, care e ultima carte pe care au citit-o şi am observat că citesc, dar nu toate. Asta le pune în dificultate pe cele care nu citesc pentru că rămân în urmă cu unele cunoştinţe despre natură, societate, uşurinţă în exprimare, limbaj coerent. Aceste carenţe le obligă și pe ele să citească, să nu fie mai prejos. Totodată, am observat preferința pentru cărţi cu povestiri mai aproape de realitatea de azi. Cele cu zmei şi Feţi Frumoşi li se par banale. Apropo! A patra întrebare: Care sunt cărţile cele mai preferate de copii atunci când împrumută?
D. M. S: Aşa este. Copiii din zilele noastre nu citesc orice. Copiii nu se mai simt atrași de poveștile clasice care apăreau în listele de lectură de-a lungul timpului, La Medeleni, Cireșarii, Aventurile lui Tom Sawyer sau poveștile lui Ispirescu. Sunt doar câteva dintre cărțile copilăriei noastre, dar nu mai sunt și cărțile copilăriei copiilor noștri. Ei preferă să citească cărți cu ilustrații, dinamice, ușor de citit, scrise din perspectiva lor, cu personaje care folosesc gadgeturi, care merg la mall sau care prezintă viața de la școală cu toate aventurile și provocările.
Astfel de cărți sunt Jurnalul unui puști, Însemnările unei puștoaice, Pisicile războinice, seria Harry Potter, Aventurile lui Habarnam, Minunea.
Sunt savurate cărțile lui Roald Dahl, fiind printre cei mai recomandați autori. Matilda, Charlie și fabrica de ciocolată sunt la mare căutare.
Și autorii români contemporani sunt pe val, Alec Blenche, Ioana Chicet-Macoveiciuc, Alex Donovici, Cristina Andone sunt doar câțiva din preferații micuților brăileni.
L. B.: Exact! Asta am obesvat la toţi copiii din societatea de azi. Viteza de informare prin care trecem toţi, nu numai copii, ne obligă la adaptare. Recunosc, de multe ori învăţ de la copii lucruri noi şi cu toate acestea iniţiez în cadrul proiectului activităţi legate de istorie, natură, oraşul lor, provocându-i la desen şi creaţii literare. Sunt un fel de proiecte într-un proiect pe care le reiau periodic cu copiii. Şi pentru că am rostit cuvântul ,,proiect”, iată şi a cincea întrebare: Proiectele pe care le desfăşuraţi cu copiii sunt iniţiate de dumneavoastră sau vin ca propuneri de la un nivel administrativ superior?
D. M. S.: Publicul-țintă al Secției de Împrumut este reprezentat de copiii preşcolari şi şcolari mici, clasele 0–IV pentru care încerc să concep, să organizez şi să ofer servicii adecvate.
Proiectele cultural-educative se înscriu în două categorii iniţiate și coordonate de mine și desfăşurate în baza unor protocoale de colaborare cu instituţiile de învăţământ (şcoli şi grădiniţe) din Brăila sau prin parteneriate cu biblioteci publice din România.
L. B.: Iertaţi-mă că vă completez, poate modestia vă determină să nu spuneţi tot, dar simt nevoia să subliniez că nu e lună în care să nu văd la secţia pe care o conduceţi, 2-3 proiecte noi, diferite, mereu altele, afişate viu atât în spaţiul bibliotecii, cât şi în spaţiul virtual pe pagina de pe Facebook. Asta înseamnă implicare cu multă muncă şi responsabilitate. Nu pun accent pe cantitate şi de aceea se naşte a şasea întrebare: Cum sunt primite aceste proiecte cu copiii şi cât de mult se implică părinţii în cadrul acestora?
D. M. S.: Proiectele inițiate au ca principal obiectiv apropierea copiilor de lumea fascinantă a cărților. Activitățile sunt diverse și implică momente de competivitate, de argumentare a celor mai bune alegeri, de implicare cetățenească. Colaborarea cu comunitatea este importantă pe tot parcursul acestor proiecte. Copiii răspund pozitiv și cu entuziasm la toate inițiativele, fie că e vorba de preșcolari sau școlari mai mici sau mai mari. Impactul acestor proiecte se regăsește și în numărul mare de participanți raportat în evaluarile fiecărui proiect. Părinții sunt cei care încurajează și sprijină participarea lor la acțiunile noastre. Mulți dintre ei devin pe parcurs voluntari ai bibliotecii și păstrează legătura pentru mulți ani.
L. B.: Vă spun sincer că în prima zi, când am început proiectul cu copiii, „Zâmbetul uneşte”, stăteam şi mă întrebam ce înseamnă Ludodecă? M-am informat şi am aflat. Aşa se explică multele jocuri şi jucării care se aflau în spaţiul bibliotecii. Şi atunci, vine firesc a şaptea întrebare: Ludoteca. Cum funcţionează şi care-i sunt activităţile?
D. M. S.: Ludoteca este o bibliotecă de jocuri – un spaţiu deschis, accesibil, dotat cu tot ce poate însemna joc şi un loc unde copilul devine eroul principal al activităţilor. Ludoteca este zona de joacă și de relaxare, unde copiii pot da frâu liber imaginației și pot interacționa cu ceilalți. Rolul ei este să-i apropie pe micuți de carte, să le trezească interesul pentru ea şi dorinţa de a reveni în acest spaţiu mirific unde-i aşteaptă comori.
Ludoteca bibliotecii brăilene e privită ca un atelier al fanteziei: pe lângă jocuri şi jucării, oaspeții noștri pot poposi în țara basmelor.
L. B.: Minunat! Absolut minunat! Majoritatea întâlnirilor pe care le desfăşor cu grupul „Nino Nino” se petrec în mijlocul acestor jucării. Nu vă mai spun câtă răbdare, ingredientul principal în munca cu copiii, trebuie să am cu ei până demarăm o activitate planificată. Uneori, sunt tentat şi intru în joc odată cu ei. Nu mă pot abţine. Şi astfel, vine bucuria înconjurată de zâmbete şi chiote copilăreşti. Legat de acest aspect se conturează a opta întrebare: În tot ce întreprindeţi, având în vedere rezultatele de succes, zâmbetul este cel care vă animă?
D. M. S.: Lucrul cu copiii este unul special. Mă încarc din energia transmisă de ei, îi întâmpin și îi răsplătesc cu zâmbete. Împrumut din voioșia cu care vor să descopere cărțile și activitățile propuse și mă simt deja o persoana capabilă să transmită încredere, optimism celor din jur… cu zâmbetul firesc al omului ce trăiește printre cărți.
În această perioadă tristă, doar zâmbetul poate să aducă o rază de lumină și speranță în sufletele noastre. Zâmbetul cald și sincer al unui copil vine și înlătură mâzga grijilor cotidiene, este pentru mine colacul de salvare la finalul unei zile istovitoare, este imboldul magic care te face să o iei de la capăt cu mai multă energie și entuziasm.
Datorez zâmbetului de copil toate realizările mele pentru că el face Pâmântul să se învârtească și lumea să progreseze. Știu că atâta timp cât copiii vor zâmbi, minunile nu vor înceta.
L. B.: Acelaşi lucru îl pot afirma şi eu. Copiii sunt moştenitorii societăţii noastre şi avem datoria să le predăm ştafeta cu dragoste pentru carte, pentru cunoaştere, pentru prietenie, pentru iubire de oameni şi natură. Sunt mulţi de „pentru”, iar aici, copiii au prioritate la educaţie. Necondiţionat. Societatea de azi trebuie să înţeleagă asta. În acest sens, munca cu copiii nu trebuie să se oprească, nu trebuie să ne afişăm obosiţi în acest demers şi de aceea vă adresez a noua întrebare: Ce proiecte aveţi pe viitor privind activităţile cu copiii, cât şi pentru munca din bibliotecă?
D. M. S.: Nu bănuiam nicicum în urmă cu ceva timp că activitatea intensă, cursul firesc al Ludotecii cu care ne-am obișnuit de ani buni încoace va fi întrerupt brusc de o criză fără precedent în istoria recentă a omenirii. Ceea ce a urmat a însemnat o adevărată provocare, să transferăm activitățile în mediul online și să menținem legătura cu dragii noștri cititori.
Dar nimic nu se compară cu bucuria și mulțumirea micuților noștri, cu voioșia lor atunci când se află în vizită la Ludotecă.
Cu toate acestea, am propus și voi propune celor mai mici cititori, o serie de activități menite să stârnească imaginația și creativitatea. La acest moment sunt în plină desfășurare trei mari proiecte: Prietenie pe o sfoară, Orașul meu, orașul tău, Scrisori către Moș Crăciun.
L. B.: Felicitări pentru tot ceea ce întreprindeţi! Aportul dumneavoastră la aceste proiecte este cunoscut de majoritatea brăilenilor şi poate că prin acest interviu vă vor cunoaşte nu numai brăilenii, ci şi o lume întreagă. Meritaţi. Acest interviu nu este întâmplător şi am căutat să-l conturez într-un format mai original. Parcă îmi pare rău că am propus la început un interviu cu zece întrebări. Voiam să vă pun mult mai multe. Înţelegerea e înţelegere şi iată şi a zecea întrebare: Ce îndemn aţi da copiilor privind cititul cărţilor?
D. M. S.: Rolul definitoriu al unui bibliotecar este acela de a recomanda cartea și de a promova lectura. Cartea este liantul dintre bibliotecar și public, mijlocul prin care îi educăm pe copii și le deschidem orizontul. Cartea este prietenul care unește adulții și copiii, dar și oamenii mari pot fi cuceriți de magia cuvintelor. Promovarea cărții și a lecturii reprezintă una dintre activitățile principale pe care se bazează o bibliotecă publică. În vremurile informatizate din prezent, important este să găsim mijlocul de a menține cartea în centrul atenției celor mici. Pentru a putea crește frumos, copiii au nevoie de modele, iar lectura este mijlocul prin care ei le pot cunoaște. De aceea, în activitățile realizate am pornit permanent de la premisa că indiferent de tipul evenimentului, cartea trebuie să joace un rol important.
Vă mulţumesc pentru invitaţia la acest interviu, educativ aş spune, şi doresc să-l închei cu două citate celebre:
„Dacă vreți să creșteți copii inteligenți, citiți-le povești. Dacă vreți să creșteți copii și mai inteligenți, citiți-le și mai multe povești!” – Albert Einstein.
„Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră că ar fi o grădină, alții și-l pot închipui ca un palat, eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă și aici mă aflam eu…” – Jorge Luis Borges.
