4. La sfârșit, încă despre vecinătate…
Să fie un vecin străinul pe care îl aduci spre tine, mereu într-un timp fără măsură precisă? Să ne amintim câteva dintre gândurile lui Gabriel Liiceanu… „Aşa cum nu îţi alegi limba, locul naşterii sau părinţii, nu îţi alegi nici vecinii.” El invoca vorba lui Cioran: „La nevoie, poţi să-ţi iubeşti aproapele, dar nu vecinul.” Pentru că vecinul, adevăratul vecin, cel care se bucură că te are la îndemână tocmai pentru a deversa asupră-ţi cantitatea de ură născută din neasemănarea lui cu tine, evadează complet din categoria seamănului. El este antiseamănul prin excelenţă, exterminatorul subtil, cel care-ţi populează clipele dinaintea somnului cu scenarii de răzbunare şi care, abordându-te pe scară sau sunându-ţi la uşă ca să-ţi reproşeze că ţi-ai rezemat bicicleta de gard sau că uşa de la intrarea în bloc a rămas crăpată, îţi ridică periodic tensiunea şi pulsul.
Vecinul este „promiscuitatea ce se insinuează subtil în viaţa ta”. Dincolo de dialogurile fictive care prelungesc, noaptea, disputele punctuale de peste zi, devii, cu vremea, o anexă a obiceiurilor lui, a zgomotelor din apartamentul lui, a muzicii pe care o ascultă, a televizorului dat tare, a certurilor dezmăţate cu partenerul lui de viaţă. Ce trebuie să se schimbe ca „vecinul” să devină „seamăn”?
Mai este astăzi vecinătatea o comunitate deschisă? Sau vecinul este un străin pe care îl asimilezi în timp, îl cunoşti. Mai ales dacă vecinătatea are limitele pereţilor din arhitectura betoanelor pe verticală, unde lumea se mişcă constant, decât într-un spaţiu patriarhal cum este satul sau comuna, unde arhitectura dispusă pe orizontală arată un mod de a trăi aşezat. Până la urmă, o comunitate are o identitate dată de cultura celor care trăiesc în ea, o identitate proprie formată, în timp, prin cei care trăiesc împreună. Și, iată, vecinul sau relaţia cu el devine o provocare a cunoaşterii sau a acceptării în privinţa convieţuirii între noi, oamenii.
Și mai credea cineva că ar trebui să ne întrebăm fiecare ce este vecinul pentru noi şi să ne dăm acest răspuns: dacă el este semenul nostru. Vecinătatea ar avea nevoie să devină mai prietenoasă pentru a ne numi semeni.
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
