Unu…
Cuvinte alese despre umbră și umbrele din viața noastră
„Adevărata operă de artă este umbra perfecţiunii divine”, spunea Michelangelo. Dar, cum se întreba Sfântul Vasile cel Mare, „nu sar oamenii de multe ori peste umbre, ca peste niște șanțuri și prăpăstii? Pentru că, precum umbra de trecătoare este viaţa noastră şi sfârşitul ei este fără înapoiere, totul s-a „pecetluit” şi nimeni nu mai vine înapoi. Și încă, dacă zăreşti un uriaş, priveşte mai întâi poziţia soarelui şi vezi dacă uriaşul nu este umbra unui pigmeu”.
„Gloria este umbra virtuţii”, spunea Seneca; sau Cicero, „gloria însoţeşte virtutea asemenea unei umbre. Deşi ca o umbră trece omul, el în zadar se tulbură, strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele. La umbra marilor copaci nu creşte nimic. Dar, nu te teme niciodată de umbre, ele arată doar că există lumină prin apropiere”.
Mai țineți minte? Odată, Diogene se încălzea la soare. Alexandru Macedon, care trecea pe acolo, s-a oprit şi a zis: „Cere-mi ce vrei tu…” Diogene a răspuns: „Nu-mi fă umbră!” Pentru că omul a pus hotare întunericului şi cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind piatra ascunsă în umbră şi în beznă.
Un proverb zice că prietenia este umbra în înserare, ea creşte mereu până când soarele vieţii apune, iar viața noastră este adesea ca o umbră. Să-i mulţumeşti făcliei pentru lumina sa? Dar nici pe cel din umbră ce-o ţine nu-l uita, ne îndeamnă Rabindranath Tagore. Iar Blaga scria că „umbrele seamănă, ce-i drept, cu întunericul, dar sunt fiicele luminii”.
Am recitit, de curând, Pascal Quignard, Umbre rătăcitoare. Umbra este laitmotivul acestei cărţii, personajul se pierde în umbra oraşului, vorbeşte apoi despre faptul că ne-am născut în umbra plăcerii şi că „ne-am plămădit în umbră. Pasiv, în umbră, suntem fructele urechii fără pleoape a umbrei”. El asociază umbra cu însăşi fiinţa, cu originea omului, ea înseamnă, în acelaşi timp, ceea ce pierdem, dar nu trebuie să ne raportăm cu tristeţe la pierdere, dimpotrivă, „trebuie să iubim pierdutul, să iubim în el până şi Demultul”.
Umbra ne însoţeşte şi în moarte, ultimul rege al romanilor întreba, în ceasul morţii, unde sunt umbrele, fără să ştim la ce se referea exact. Totul este umbră în viaţa noastră. Meditând asupra ideii de umbră, Pascal Quignard meditează, de fapt, asupra esenţei vieţii, pe care, încercând s-o înţeleagă, o revelează în toată fragilitatea şi frumuseţea ei.
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
