Mai bine de 40 de ani, de pe ferestrele liceului în care am fost proful de filosofie am privit direct în curtea casei în care a trăit cel pe care eu îl cred cel mai important prozator român contemporan.
Am recitit, de curând, Trei oglinzi, jurnalul de sfârșit de liceu al lui Mircea Horia Simionescu. Am regăsit oameni, locuri și o Târgoviște de după război, cu străzi, profesori cunoscuți, centrul vechi și librăria lui magică. Librăria lui Ionescu, fratele profesorului nostru de latină, vestitul „Tăiere”…
„Am în casă trei oglinzi, scrie autorul, mă cercetez îndeaproape. Trăsăturile și părțile sunt la fel în toate trei, dar persoana alta în luciul fiecăreia. Sunt foarte neîncrezător că o a patra mă va arăta corect. Sau să-mi arate unde e eroarea, s-o știu și eu, care port o oarecare răspundere pentru starea mea de-acum și din clipa ce urmează.”
E un elogiu al provinciei, crede Mircea Horia Simionescu… Și provincia mea mi-o închipui tot așa, ca păstrând curat depozitul de bune intenții, neumblat de grăbiții din avangardă. Într-o zi de luni, Mircea Horia Simionescu scrie despre Târgoviștea lui și a noastră: „Orașul, ca o frază. Dar frumusețea lui decurge din îngrămădirea cu o rațiune ascunsă; tras cu rigla, n-ar mai avea niciun farmec. Străzile din jurul poștei… Parcă le-a rostit Sadoveanu.”
Poate că înțelegeți, prin urmare, de ce iubesc orașul din care vă scriu în fiecare vineri, spre seară…
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
Ce dor mi s-a făcut de MHS!