Michelangelo Buonarroti (n. 6 martie 1475, Caprese, provincia Arezzo, s-a stins din viață la Roma la data de 18 februarie 1564), sculptor, pictor, arhitect şi poet italian. Michelangelo este unul dintre artiştii care întruchipează idealul de universalitate al Renaşterii.
Michelangelo Buonarroti a fost, alături de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de vârf a Renașterii Italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură și arhitectură. A scris și poezii, în special în genul sonetului și madrigalului.
Sonetul 105
„În ochii tăi frumoși și calmi văzură
setoșii ochi ai mei nu o himeră,
ci pe Acela care ne conferă
doar prin iubire propria-i natură.
De n-ar avea divina Lui măsură,
le-ar place frumusețea efemeră,
dar sufletul nu vrea iluzii, speră
universal frumusețe pură…
Eu zic: pe cel etern nu-l liniștește
ce-i muritor, nici haina străvezie
a timpului, ce-n tâmple se reflectă.
Trupescul dor ce sufletul zdrobește
iubire nu-i! A noastră-i armonie
aici, și-n cer prin moarte-i mai perfectă.”
Din volumul Poezii, BPT, Editura Minerva, 1986, traducere de C. D. Zeletin
