Opt…
Nu înțeleg de ce în România…
Să încercăm o „sinteză” a lucrurilor pe care nu le mai putem înțelege azi, în țara scufundată în mitocănii de tot felul…
Și iată: mersul pe stradă a devenit o aventură, este riscant pentru o fată să meargă singură la un meci de fotbal, profesorii dansează pe manele, studentele la Filosofie şi la Litere poartă la cursuri tricouri cu inscripţii kitschoase de genul „cool”, „sexy”, „boys”. Apoi, bătrânii se plâng ca sunt bolnavi, dar se bat şi înjură pe la cozi, în biserică nici creștinul nu-ți dă o coajă de pâine dacă-i ceri, deși e locul în care acolo ar trebui să găsești iubire, liniște sufletească, cuvinte frumoase de la Dumnezeu. Parlamentarii sunt urâţi de popor, dar în final, sunt votaţi, intelectualii de modă nouă înjură elevat, alți mitocani, din patru în patru ani, ne cumpără pe nimic voturile. Am obosit să le adun, sunt multe, sunt urmele mitocăniei generalizate…
Cu toții știm teoria care ne spune că n-ar trebui să ne coborâm la nivelul unui mitocan, dar poți să taci tot timpul, poți să-ți explici, senin, că „așa ceva nu se face” sau trebuie să plătești cu aceeași monedă sau cu una mult mai grea? Ne întâlnim des cu mitocănia, ea vine adesea și din mass-media sau din împrejurările obișnuite ale fiecărei zile. Este mitocănia, se întreba cineva, o lacună de educație sau un derapaj psihic, trădează ea lipsa celor șapte ani de acasă sau nesiguranță și frustrare? Cum îi facem față? Mitocănia este o formă agresivă de comportament, voluntar malignă și nu are nimic inofensiv în sine.
Potrivit unui studiu apărut în 2010, la Cambridge University, mitocanul este, de fapt, un tip cu inteligență medie care, pe de o parte, suferă de narcisism, pe de alta, de majore complexe de inferioritate. Din cauza asta, mitocanul crede că este buricul propriului pământ și că i se cuvine orice. Portretul-robot al mitocanului, alcătuit în studiul invocat mai sus, relevă faptul că acesta „nu este neapărat un infractor cu acte, ci e mai degrabă un individ egoist, căruia îi pasă numai de sine, blocat în propriile bule, care suferă de un autism pasager. Nu sunt semnale care să indice o carență a normalității sale: în general, este un individ de vârstă mijlocie (mai degrabă bărbat decât femeie), considerat a fi «respectabil» de propria victimă, care este adesea puțin mai tânără (și mai degrabă femeie). Chiar dacă, statistic, femeile sunt cele care cad cel mai adesea victime ale mitocăniilor, asta nu înseamnă, totuși, că genul este un factor decisiv în ceea ce privește victima”.
Mitocănia este ca un virus care se răspândește cu repeziciune, așa scria dr. Christine Porath, profesor asociat la McDonough School of Business de la Georgetown University, într-un articol din Psychology Today. „Când ești expus unui comportament ostil sau agresiv, ți se alterează și ție modul de comportament. Chiar și cu oameni care nu ți-au făcut nimic. De exemplu, un simplu e-mail nepoliticos pe care îl primești dimineața îți poate activa în minte și alte episoade similare, când ai fost expus unui comportament grobian […], iar această înlănțuire de amintiri poate declanșa un mecanism de apărare care îți poate influența și percepția pe care o ai asupra altora din jurul tău și deciziile pe care le iei ulterior.”
Când suntem supuși mitocăniei cuiva, avem tendința de a ne gândi obsesiv la acel episod. Motivul pentru care lipsa de politețe a cuiva ne afectează, de exemplu, este că o asemenea agresiune este percepută ca fiind un atac asupra identității noastre. Putem crede, oare, că un mitocan se poate schimba cu vorba bună? De fapt, mitocanii sunt înfrânți nu de vorba bună, ci de inteligență și umor, atunci când poți să le demonstrezi că nu sunt decât niște câini care latră, dar care n-au dinți să muște.
Dar, poți întotdeauna? Nu cred că vom schimba vreodată un mitocan din vârful puterii, nici cu mecanismul electoral, așa cum funcționează el astăzi. Un moralist de azi zicea că putem declina mitocănia. Aiurea, gramatica e o necunoscută pentru oamenii politici cu bacalaureate luate la maturitatea biologică sau cu doctorate falsificate și plagiate…
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
