”N-am ştiut că azi e vineri” de Lică Barbu

240
Lica barbu vineri tableta

…şi m-am trezit joi. De parcă luni nu e acelaşi lucru, dacă mă trezeam marţi. Important este să ştii ce zi e sâmbătă, când deja e miercuri. Clar că va fi duminică. Am ştiut asta, dar m-am întors luni să termin săptămâna. Mâine n-ar fi potrivit că e vineri. Doar mâine nu-i poimâine. E marţi.

Şi când e marţi, ziua trece, joi nu merge, duminică-i duminică… Ptiu! Habar n-am când să mă culc ca să ştiu când mă trezesc. Şi-atunci? Mă trezesc joi, fără a şti că-i luni, iar vineri mă conving că e totuşi sâmbătă? Unde e duminică? Joi? Şi tot aşa, şi tot aşa, zilele trec. Nu m-ar deranja prea mult, dar parcă tot se repetă. Ce e de făcut cu monotonia asta? Să caut ziua de luni, când joi trebuia să fiu pregătit pentru duminică? Nu! Nu se poate. Trebuie modificat ceva. Dar ce? Şi când? Poate ieri când era miercuri sau mâine când e marţi? Sau… ştiu eu? Poate luni… Da. Asta e! Luni este cuvântul potrivit. Luni-lună, merge. Aşa că, în aprilie vreau să-mi rezolv problemele din octombrie şi văd eu cum mă descurc în  august, când mi-am stabilit deja locul din iunie… Şi-n decembrie ce fac? Mă caut prin iulie? Nu era mai bine să ştiu asta din martie? Merge şi în septembrie, chiar dacă e în februarie. Şi mai trece o lună. Poate fi chiar noiembrie… Vedeţi? Aria este mult mai largă… Şi când termin anul ce fac? Mai bine mă trezesc vineri cu toate că-i joi. Pa! Pe marţi!

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.