Cei trei navetişti, Ilie, Săndel şi Brică, aşteptând răbdători plecarea trenului, o pun de un şeptic, distracţie obişnuită pentru ei în timpul navetei.
În peisajul desfăşurării jocului de cărţi, apare ţiganul Vandam în compartimentul lor cu un coş în care era un cocoş, posibil Ciorbă Vasilică, cocoşul cu care am făcut cunoştinţă în episodul 3, şi, cu talent de comerciant, vrea să-i păcălească cu afacerile lui.
Cei trei îi fac jocul. Cum? Urmăriţi mai departe citind acest episod.
Cei trei navetişti se prezintă şi ei pe rând lui Vandam.
‒ (Dând mâna) Ilie de la parfumerie, buldo-loterist!
‒ Un miroso di Lambada de-mi inspiră serenada. Iliuţă, stai pe fază! Ţi-aduc un parfum de cade Turnu’ Londrei în beci, mâncaţi-aş chanelul tău!
‒ Gardianu Brică public Belu paznic la şef! (Brică, gardian public la Belu, paznic-şef.)
‒ Sory mareşalo! No cunosco accentu’ de Belu. Nu mă duc acolo pentru că nu am viză.
‒ Săndel! Sudent în lucru la o invenţie proprie: aparat de scărpinat mâncărimi de limbi străine.
‒ (Evită aluzia) Să moară mama ce de personalităţi!
‒ Gata! I-a ameţit. Acum trece la fraiereală, şi-a dat seama Ciorbă Vasilică.
‒ Ce vă prezint acuma nu e nicio fraiereală. Pentru voi vă ofer o marfă în premieră de una zece lei. (Scoate un pix.) Atenţione! Iată cel mai euroşmecher pix din trenul ăsta!
‒ Ia pleacă bă cu şmecheriile tale! Umbli cu cioara vopsită şi spui că-i cocoş. Hai, şterge-o d’aici!, l-a luat la repezeală Săndel, viitor inventator.
‒ Vaaai, ce-a zis! Îl reclam la Protecţia Găinilor.
‒ Haoleu! Scărpinaţi-aş aparatu’ tău pe linie moartă. Nici nu ştii ce marfă am. Pixe d’astea nu e în niciun magazin.
‒ Pe ciordit le-ai dacă toate. (Dacă le-ai ciordit pe toate.)
‒ Şi ce are pixul ăsta? Poţi să dormi cu el?, se arătă Ilie interesat.
‒ La fix! Ăsta-i botanist, a realizat Ciorbă Vasilică.
‒ Poţi să-l ţii şi într-o vază, că e ca o floare. Şi nici nu-l uzi, că-i nemuritor.
‒ Să moară găina mea dacă asta nu e o găinărie!
‒ Hai, măi, hombre! Tu mă fraiereşti, părea să dea înapoi Ilie.
‒ (Vandam insistă) Sorbiţi-aş mirosul de parfumist. Nici nu ştii ce pierzi. Ăsta e un pix care scrie la capătul celălalt. Nu e un pix normal la cap. Uite, vezi? Scrie la capătul ăsta, pe când altele pixe scrie la capu’ ăsta. E ceva ce n-a văzut Internetu’ şi Nato la ştiri.
Ilie ia pixul şi-l examinează.
‒ Cât vrei pe el, mă?
‒ Bingo! Ţigan mă fac, cucurugi Ciorbă Vasilică.
‒ Ieftin, Stalone parfumat. 50 dă lei, nene. Să iau pâine la puradei şi benzină la Merţan.
‒ Stai să-l probez. Scrie? (Ilie mâzgăleşte o carte de joc pe dos, dar pixul nu scrie.) Nu scrie, măi, Al Capone bronzat.
‒ Carte e ţigănesc nu ştie pix. (E pix ţigănesc, nu ştie carte.)
‒ (Vandam e lovit în orgoliu) Domnu’ gardian la cruci! Normalos să nu scrie. N-are pastă, mâncaţi-aş capela ta de comandant de morţi. Dar am io! Pastă pentru pixe d’astea e separate, că e speciale.
Ilie se uită tâmp la Vandam şi se răzgândeşte.
‒ Ia pleacă măi şmecherie cu pălărie, cu pixul tău cu tot!
‒ Ia-l Ilie! Poate-i chiar pixul norocos cu care-ţi scrii numerele visate la Loto, l-a îndemnat ironic Săndel.
În lăcomia lui, Ilie a stat puţin pe gânduri şi a scos portofelul. Lui Vandam i s-au mărit ochii cât ouăle găinilor lui Ciorbă Vasilică.
‒ Bine, mă! Fie! Ia 10 lei cu totul şi dă-mi şi pasta.
‒ Acum, gata! Tai-o d’aici c-am intrat în etapa întâi de joc. Tuleo, muchachos!, l-a repezit Săndel pregătindu-se să continue şepticul.
‒ Ei, ho, studentos de Maiorca! Urlă foamea-n tine, ce-ai? (Vandam continuă treaba cu Ilie.) Da’ un cocoş nu cumperi, trăiţi-ar biletu’ la Loto?
‒ Pix are, cocoş îi mai trebuie. Scăpam şi eu de comerţul ţigănesc.
‒ Da’ ieşi odată, măi cumetre! Ne-ai sufocat cu fraiereala ta. Îl pun pe gardian să te aresteze, a sărit Săndel la Vandam şi mai nervos.
‒ La bag te cavou. (Te bag la cavou.)
Ilie, după ce şi-a pus pixul în buzunarul de la piept, insistă împingându-l să-l dea afară din compartiment și împungându-l cu degetul pe la părţile gâdilicioase.
‒ Uite-o! Şo pe el! Ia-l!…
Vandam mai mult se sperie decât să se gâdile şi după ce a iese pe culoar, prinde curaj.
‒ Haoleu! Aici e răscoală, teteo! Nu poţi să faci un eurocomerţ cinstit… Huideo! Navetişti tâmpiţi!, a mai apucat să spună Vandam şi a dispărut prin tren înjurând.
‒ Bine că l-am păcălit să-mi dea şi pasta. De unde luam io nene pastă pe dos pentru pix care scrie invers?, s-a bucurat Ilie ca la o afacere reuşită.
De pe peronul gării se aude vocea difuzorului:
‒ Clic! Atenţiones, atenţione! Trenos personales care va pleca în unos minutos din această garare către due localidados cu o întârziere de 100 de euro, câţi kilometri a staţionat în total? Clic!
Zdrang! A plecat trenul.
Va urma
La Editura Leviathan a apărut volumul Aventurile lui Licuță dincolo de Capătul Lumii. Detalii, click aici.
Vezi arhiva Lică Barbu
Arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu
Vezi arhiva rubricii Proză scurtă
Vezi și arhiva Proiect Zâmbetul unește
