Între real şi imaginar, fizic şi metafizic
Pentru avanpremiera comediei contemporane O bunică de milioane din data de 20 decembrie 2022 s-a lucrat intens, rezultând un minunat cadou teatral oferit spectatorilor de către tânăra echipă artistică, de producţie şi de conducere de la Teatrului Dramaturgilor Români publicului iubito r de artă dramatică. Versiunea regizorală a talentatei Teodora Câmpineanu adaptează textul dramaturgilor Alexandra Ares şi Dinu Grigorescu într-o cheie modernist-postdramatică, realizând un mix de cabaret, teatru absurd şi metafizic.
Poate sunt subiectiv în aprecieri datorită colaborării mele în regim de voluntariat cu unul dintre autori, Dinu Grigorescu (la revista „Rinocerul” şi la alte iniţiative teatrale, inclusiv la punerea în scenă a primei versiuni a acestei piese de către Teatrul independent Zamora din Sinaia, teatru despre care am scris şi o monografie), dar cred că sunt printre puţinii în măsură să ofere o anumită perspectivă asupra acestei colaborări inedite dintre doi dramaturgi profesionişti, tată şi fiică, despărţiţi stilistic, dar uniţi de viziunea brechtiană şi postdramatică a regizoarei Teodora Câmpineanu.
În 2018, proaspăt repatriată şi devenită autor de romane în SUA, Alexandra Ares a asistat la comedia Bunica la Istanbul scrisă de Dinu Grigorescu, tatăl ei, şi regizată tot de el la Teatrul Zamora, cu actriţa Valeria Ioniţă în rolul principal (fiind şi co-regizor). Era un spectacol tragicomic absurd, de replică, răsplătit cu 17 serii de aplauze la scenă deschisă, dar care a lăsat spectatorii uluiţi datorită stilului eliptic al dramaturgului Dinu Grigorescu (autor a 60 de comedii, dintre care 25 reprezentate scenic, la radio şi TV, laureat în 2022 al Premiului Uniunii Scriitorilor din România pentru Dramaturgie). Alexandra Ares a decis să scrie o versiune nouă, mai optimistă şi mai accesibilă, destinată unui public mai tânăr, dând poveştii o mai mare claritate şi reconstruind personajele tinerilor pe alte segmente, ceea ce fluidizează recepţia întregului printr-o construcţie coerentă a edificiului suprarealist. Dar noua versiune a comediei continuă aceeaşi temă, a senectuţii nu lipsite de vanitate şi asediate de nerăbdarea egoistă a celor tineri, interesaţi să iasă de pe tuşă şi să îşi joace rolul în viaţă, chiar dacă trebuie să calce peste cadavre.
Ingenios şi nonconformist, spectacolul Teatrului Dramaturgilor Români mută accentul de pe teatrul clasic pe cabaret (brechtian), cu ajutorul unor numere muzicale captivante realizate de Mihai Câmpineanu (ilustraţia muzicală, songuri), Mihai Mitiţescu şi Iulian Sfircea (songuri), şi de pe comicul de replică pe cel de situaţie, trecând galopant prin scenele originale care sunt reconfigurate în spiritul teatrului postdramatic. În acest gen de teatru (analizat în cartea lui Lehmann Hans Thies, Teatrul postdramatic, București, Editura Unitext, 2009), pentru secolul 21, autorul este pulverizat şi recompus, textul scris e pus sub semnul întrebării, iar percepţia simultană şi cea din multiple perspective o înlocuieşte pe aceea liniar-succesivă, realitatea scenică fiind reasamblată ca un puzzle în care totul are sens.
Spectacolul de la TDR combină, aşadar, multe perspective şi stiluri, dând un ton de mare originalitate. Încă din intro pătrundem într-o atmosferă muzicală în care amfitrionii-naratori Ioana Ancea şi Iulian Sfircea (care interpretează fiecare câte 4-5 roluri) ne prezintă subiectul piesei pe note comice. Aflăm că George (Răzvan Ilie), un tânăr ce a făcut un master în administrarea afacerilor în America, doreşte să intre în posesia vilei Bunicii sale (Maria Radu) proaspăt centenară. Pe această locuinţă aflată în centrul oraşului a pus ochii şi iubita nepotului, Bambi (Alina Suărăşan), care visează să realizeze un proiect de design interior pentru a căpăta faimă. În peisaj apare şi aliatul Bunicii, vecinul octogenar Ninel (Alexandru Mike Gheorghiu), fost consul. Când, în urma unui accident, Bunica ajunge să se confrunte cu sistemul medical românesc, kafkian, nepotul o trimite într-o excursie la Istanbul ca să se refacă, deşi planul său este cu totul altul…
Unele scene sunt ilustrate prin numere live de rap, cabaret, balade şi chiar ritmuri turceşti (momentul din bazar se poate revizui), în interpretarea atractivă a actorilor-amfitrioni. Actorii joacă cu mult entuziasm şi bucurie partiturile, atât dramatice, cât şi muzicale, încredinţate sub atenta îndrumare regizorală, reuşind să transmită publicului energia şi ironia lor debordantă. La fiecare scenă, spectatorii se vor amuza, îşi vor aduce aminte de propriile trăiri, vor empatiza cu personajele şi cu acţiunea bine ancorată în cotidian, dar vor medita şi asupra binomului metaforic al existenţei şi al dispariţiei. Simpatica Bunică centenară este interpretată de Maria Radu cu umor şi ludicism scenic. Ea înfruntă cu determinare şi comicitate planurile nepotului şi neplăcerile din spital. Prin vivacitatea sa le dovedeşte tuturor că vârsta biologică nu contează. Răzvan Ilie îl portretizează pe nepotul George, care îşi iubeşte foarte mult bunica, dar a obosit să tot aştepte moştenirea şi doreşte să acţioneze rapid pentru a intra în posesia casei acesteia. Prietena lui, Bambi, căreia actriţa Alina Suărăşan îi atribuie trăsăturile noii generaţii de tineri înnebuniţi de propria imagine, de reţelele de socializare şi de afirmare cu orice preţ, îl iubeşte sincer, dar nu amestecă nici ea sentimentele cu afacerile. Singurul aliat al Bunicii este vecinul Ninel, jucat cu umor, prin comicul de limbaj, gestual şi vestimentar, de către Alexandru Mike Gheorghiu, care, alături de Bunica, evadează din garsoniera lui mică şi îşi retrăieşte gloria de altădată, când era consul. Duo-ul Ioana Ancea – Iulian Sfircea şi-a asumat un joc actoricesc multiplu, trecând prin tipologii diferite cu umor, cinism, nostalgie, având şi calităţi muzical- interpretative.
Decorul Ioanei Colceag este ultramodern şi puternic din punct de vedere vizual. Fiecare spaţiu menţionat (locuinţa Bunicii, spitalul, bazarul din Istanbul, Cosmos Hotel) are drept corespondent o componentă video, eliminând elementele scenografice fizice. Costumele (Ioana Colceag şi Geanina Pünkösti) păstrează viziunea regizorală, fiind şi comice, şi elegante, şi strălucitoare.
Regia rafinată a Teodorei Câmpineanu (cunoscută pentru montarea spectacolelor Romeo şi Julieta de la Teatrul de Comedie, The American Dream şi Artă de la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani, O noapte furtunoasă de la Teatrul „Bulandra”, Ultimul tren de la Teatrul de Artă din Bucureşti) pendulează între planul real şi cel imaginar, cu câteva momente de mare impact, totul într-un ritm ameţitor de alert. Moartea este un subiect tragic abordat comico-filosofic. Trecerea vămilor devine o bucurie pentru personaje care părăsesc graniţa realului şi pătrund în imaginar. Excursia la Istanbul devine un loc al dorinţelor, în care se găsesc „de toate pentru toţi”. Cosmos Hotel este punctul spaţio-temporal în care vom ajunge cu toţii, călătoria finală extraplanetară. Ipoteza metafizică a unei eclipse care modifică percepţia existenţei este punctul culminant al spectacolului, ideea dramaturgică a autoarei fiind transpusă filmic regizoral cu mare efect dramatic. Finalul este abrupt, mizând pe impactul filosofic al spectatorului care ar fi dorit totuşi un happy-end sau chiar un moment muzical pentru această comedie dulce-amăruie, pentru a se păstra simetria de la început şi readucerea personajelor pentru ultima scenă.
Spectacolul O bunică de milioane durează o oră (textul fiind scurtat, dar permiţând prelungirea acestuia cu încă o jumătate de oră), fiind o montare exuberantă şi plină de culoare, care dansează între realism şi suprarealism, pentru un public de toate vârstele, deschis la nou şi iubitor de teatru modern.
Arhiva rubricii Cronica de teatru
